Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru replicare

REPLIC├ü, r├ęplic, vb. I. Tranz. A da o replic─â (1), a r─âspunde; a riposta. ÔÇô Din fr. r├ępliquer.
REPLIC├üRE s. f. (Genet.) Duplicare a unei molecule sau a unui agregat de molecule prin copierea structurii unei molecule preexistente de acela╚Öi fel. ÔÇô V. replica.
REPLIC├ü, r├ęplic, vb. I. Tranz. A da o replic─â (1), a r─âspunde; a riposta. ÔÇô Din fr. r├ępliquer.
REPLIC├ü, r├ęplic, vb. I. Tranz. A da o replic─â, a r─âspunde (la ceea ce s-a spus mai ├«nainte). Cred ╚Öi eu, a replicat convins domnul gras. SAHIA, N. 99. Voi prefera s─â m─â ini╚Ťiez la fa╚Ťa locului, replic─â t├«n─ârul Herdelea. REBREANU, R. I 57. De e╚Öti fecior, replic─â b─âtr├«na ├«ngrijit─â, S─â-╚Ťi fie calea floare ╚Öi urma ├«nflorit─â. ALECSANDRI, P. A. 180.
replic├í (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 r├ęplic─â
replic├í vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. r├ęplic, 3 sg. ╚Öi pl. r├ęplic─â
replicáre s. f., g.-d. art. replicării, pl. replicări
REPLICÁ vb. 1. a răspunde, a riposta, (înv.) a întâmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a ~ vreo două!)
REPLIC├ü vb. I. tr. A da o replic─â; a r─âspunde. [P.i. r├ęplic. / < fr. r├ępliquer, it., lat. replicare].
REPLIC├ü vb. tr. a da o replic─â; a r─âspunde, a riposta. (< fr. r├ępliquer)
REPLIC├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a replica. 2. dublare prin copiere dup─â o form─â preexistent─â. 3. (biol.) proces complex prin care se asigur─â sinteza macromoleculelor ce de╚Ťin codificat─â informa╚Ťia ereditar─â. (< replica)
A REPLIC├ü r├ęplic tranz. A r─âspunde printr-o replic─â; a riposta; a reac╚Ťiona. /<fr. r├ępliquer
R├ëPLIC─é ~ci f. 1) R─âspuns scurt ╚Öi prompt ├«n contradictoriu la spusele agresive ale cuiva; ripost─â. ÔŚŐ F─âr─â ~ la care nu se poate obiecta nimic; categoric. A fi tare ├«n ~ci a g─âsi repede r─âspunsurile cele mai potrivite ├«n cursul unei convorbiri (├«n contradictoriu). 2) Parte din rolul scenic, care constituie r─âspunsul unui actor la cele spuse anterior de partener. 3) jur. R─âspuns al unei p─âr╚Ťi la cele sus╚Ťinute de cealalt─â parte ├«ntr-un proces. 4) Oper─â de art─â, care reproduce originalul ╚Öi este executat─â de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; reproducere. /<fr. r├ęplique, lat. replica
replicà v. a da o replică.
*repl├şc, a -├í v. intr. (lat. r├ę-plico, -plic├íre, a ├«ndoi ├«n apo─ş; fr. r├ępliquer. V. plec, aplic). R─âspund, ob─şectez, ripostez: soldatu trebu─şe s─â asculte f─âr─â s─â replice. V. tr. NÔÇÖa replicat nimic.
REPLICA vb. 1. a răspunde, a riposta, (înv.) a întîmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a ~ vreo două!)
REPLIC├üRE (< fr.) s. f. (GENET.) Proces prin care o molecul─â de ADN serve╚Öte drept matri╚Ť─â pentru sinteza unei molecule noi, identic─â cu prima. Prin ruperea pun╚Ťilor de hidrogen dintre bazele azotate, macromolecula de ADN se separ─â ├«n cele dou─â catene complementare; nucleotidele libere din citoplasm─â se ata╚Öeaz─â pe baz─â de complementaritate la catenele vechi, rezult├ónd dou─â molecule de ADN bicatenar, fiecare cu c├óte o caten─â veche (care a avut rolul de model) ╚Öi una nou sintetizat─â (replica╚Ťie semiconservativ─â). ├Än felul acesta se asigur─â o sintez─â foarte fidel─â, moleculele fiice fiind identice cu molecula mam─â. ├Än procesul de r. intervin numeroase enzime (ADN ÔÇô polimeraze, ligoze etc.) ÔÖŽ R. conservativ─â = ipotez─â, ast─âzi abandonat─â, conform c─âreia moleculele de ADN ini╚Ťiaz─â procesul de r. f─âr─â s─â se separe ├«n catene complementare.

Replicare dex online | sinonim

Replicare definitie

Intrare: replica
replica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pli-
Intrare: replicare
replicare substantiv feminin