REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliá vb. (sil. -pli-) plia

REPLIÁ vb. I. refl. 1. A se strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. 2. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apărării. [Pron. -pli-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. replier].

REPLIÁ vb. I. tr., refl. a (se) strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. II. refl. 1. (mil.; despre trupe) a se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apărării. ◊ (despre mașini circulând pe drumurile publice) a se retrage pe o bandă mai puțin circulată sau în spatele altei mașini. 2. (fig.) a se retrage în sine; a medita. (< fr. replier)

A SE REPLIÁ mă ~éz mil. 1. intranz. A se retrage în ordine. 2. tranz. A strânge prin suprapunerea unei părți peste alta. [Sil. -pli-] /<fr. replier