replantare definitie

2 intrări

18 definiții pentru replantare

REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.
REPLANTÁRE, replantări, s. f. Acțiunea de a replanta și rezultatul ei; transplantare. – V. replanta.
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Re1- + planta. Cf. fr. replanter.
REPLANTÁRE, replantări, s. f. Acțiunea de a replanta și rezultatul ei; transplantare. – V. replanta.
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou, a transplanta. V. răsădi. Vor fi aduși din pădurile din împrejurimi, cu rădăcini cu tot, copaci... și vor fi replantați aici. STANCU, U.R.S.S. 40. ◊ Fig. Niște brațe pasionate – cari voiau să smulgă, să ducă departe și să replanteze într-o altă viață – vibrau, argumentau. GALACTION, O. I 307.
REPLANTÁRE, replantări, s. f. Acțiunea de a replanta și rezultatul ei. Trebuie organizată în primul rînd munca țărănimii... irigație, replantări. SADOVEANU, E. 31.
replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză
replantáre (re-plan-) s. f., g.-d. art. replantắrii; pl. replantắri
replantá vb. (sil. -plan-), ind. prez. 1 sg. replantéz, 3 sg. și pl. replanteáză
replantáre s. f. (sil. -plan-) plantare
REPLANTÁ vb. a transplanta.
REPLANTÁRE s. transplantare.
REPLANTÁ vb. I. tr. A planta din nou; a transplanta. [Cf. fr. replanter].
REPLANTÁRE s.f. Acțiunea de a replanta; transplantare; reîmpădurire. [< replanta].
REPLANTÁ vb. tr. a planta din nou; a transplanta. (< fr. replanter)
A REPLANTÁ ~éz tranz. A planta din nou. /re- + a planta
REPLANTA vb. a transplanta.
REPLANTARE s. transplantare.

replantare dex

Intrare: replanta
replanta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -plan-
Intrare: replantare
replantare substantiv feminin
  • silabisire: -plan-