Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru replantare

REPLANT├ü, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. ÔÇô Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.
REPLANT├üRE, replant─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a replanta ╚Öi rezultatul ei; transplantare. ÔÇô V. replanta.
REPLANT├ü, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. ÔÇô Re1- + planta. Cf. fr. replanter.
REPLANT├üRE, replant─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a replanta ╚Öi rezultatul ei; transplantare. ÔÇô V. replanta.
REPLANT├ü, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou, a transplanta. V. r─âs─âdi. Vor fi adu╚Öi din p─âdurile din ├«mprejurimi, cu r─âd─âcini cu tot, copaci... ╚Öi vor fi replanta╚Ťi aici. STANCU, U.R.S.S. 40. ÔŚŐ Fig. Ni╚Öte bra╚Ťe pasionate ÔÇô cari voiau s─â smulg─â, s─â duc─â departe ╚Öi s─â replanteze ├«ntr-o alt─â via╚Ť─â ÔÇô vibrau, argumentau. GALACTION, O. I 307.
REPLANT├üRE, replant─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a replanta ╚Öi rezultatul ei. Trebuie organizat─â ├«n primul r├«nd munca ╚Ť─âr─ânimii... iriga╚Ťie, replant─âri. SADOVEANU, E. 31.
replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză
replantáre (re-plan-) s. f., g.-d. art. replantắrii; pl. replantắri
replant├í vb. (sil. -plan-), ind. prez. 1 sg. replant├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. replante├íz─â
replantáre s. f. (sil. -plan-) plantare
REPLANTÁ vb. a transplanta.
REPLANTÁRE s. transplantare.
REPLANTÁ vb. I. tr. A planta din nou; a transplanta. [Cf. fr. replanter].
REPLANT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a replanta; transplantare; re├«mp─âdurire. [< replanta].
REPLANTÁ vb. tr. a planta din nou; a transplanta. (< fr. replanter)
A REPLANT├ü ~├ęz tranz. A planta din nou. /re- + a planta
REPLANTA vb. a transplanta.
REPLANTARE s. transplantare.

Replantare dex online | sinonim

Replantare definitie

Intrare: replanta
replanta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -plan-
Intrare: replantare
replantare substantiv feminin
  • silabisire: -plan-