repicat definitie

13 definiții pentru repicat

REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.
REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe și sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.
REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.
repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză
repicá vb., ind. prez. 1 sg. repichéz, 3 sg. și pl. repicheáză
repicát s. n., pl. repicáturi
REPICÁT s. v. repicare.
REPICÁ vb. I. 1. A transplanta, a replanta. 2. A reface, a drege un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. [P.i. -chez și repíc. / < fr. repiquer].
REPICÁT s.n. Repicare. [< repica].
REPICÁ vb. tr. 1. a replanta. 2. a reface un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. (< fr. repiquer)
A REPICÁ ~chéz tranz. (răsaduri, plante din seră etc.) A replanta definitiv (pe locul unde trebuie să se dezvolte normal). /<fr. repiquer
REPICÁT, -Ă repicați, -te, adj. v. REPICA. – [DEX ’98]

repicat dex

Intrare: repica (1 repichez)
repica 1 repichez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: repicat (pl. -uri)
repicat pl. -uri substantiv neutru
Intrare: repicat (adj.)
repicat adj.
Intrare: repica (1 repic)
repica 1 repic verb grupa I conjugarea I