Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru repicare

REPIC├ü, repichez, vb. I. Tranz. A r─âs─âdi la distan╚Ťe mai mari plantele tinere, crescute ├«n r─âsadni╚Ťe sau sere, pentru a le asigura condi╚Ťii favorabile de nutri╚Ťie; a transplanta, a replanta. ÔÇô Din fr. repiquer.
REPIC├üRE, repic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a repica ╚Öi rezultatul ei; repicaj. ÔÇô V. repica.
REPIC├ü, repichez, vb. I. Tranz. A r─âs─âdi la distan╚Ťe mai mari plantele tinere, crescute ├«n r─âsadni╚Ťe ╚Öi sere, pentru a le asigura condi╚Ťii favorabile de nutri╚Ťie; a transplanta, a replanta. ÔÇô Din fr. repiquer.
REPIC├üRE, repic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a repica ╚Öi rezultatul ei; repicaj. ÔÇô V. repica.
repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză
repicáre s. f., g.-d. art. repicắrii; pl. repicắri
repic├í vb., ind. prez. 1 sg. repich├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. repiche├íz─â
repicáre s. f., g.-d. art. repicării, pl. repicări
REPICÁRE s. (AGRON.) repicaj, repicat. (~ a verzei în câmp).
REPIC├ü vb. I. 1. A transplanta, a replanta. 2. A reface, a drege un pavaj prin ├«nlocuirea pietrelor deteriorate. [P.i. -chez ╚Öi rep├şc. / < fr. repiquer].
REPIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a repica; repicaj, repicat. [< repica].
REPICÁ vb. tr. 1. a replanta. 2. a reface un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. (< fr. repiquer)
A REPIC├ü ~ch├ęz tranz. (r─âsaduri, plante din ser─â etc.) A replanta definitiv (pe locul unde trebuie s─â se dezvolte normal). /<fr. repiquer
REPIC├üRE (dup─â fr. repiquer) s. f. R─âs─âdire la distan╚Ťe mai mari a plantelor tinere crescute ├«n r─âsadni╚Ťe sau sere, cu scopul de a le asigura o suprafa╚Ť─â mai mare de nutri╚Ťie. Uneori r. se repet─â de mai multe ori p├ón─â la plantarea definitiv─â.

Repicare dex online | sinonim

Repicare definitie

Intrare: repica (1 repichez)
repica 1 repichez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: repicare
repicare substantiv feminin
Intrare: repica (1 repic)
repica 1 repic verb grupa I conjugarea I