REPICÁJ, repicaje, s. n. Repicare. – Din fr. repiquage.

REPICÁJ, repicaje, s. n. Repicare. – Din fr. repiquage.

repicáj s. n., pl. repicáje

repicáj s. n., pl. repicáje

REPICÁJ s. v. repicare.

REPICÁJ s.n. 1. Replantare a unor plante tinere din răsadnițe într-un loc mai larg; repicare, repicat. ♦ Trecerea sau reînsămânțarea microorganismelor dintr-un vas de cultură într-altul. 2. Înlocuire a pietrelor (deteriorate) din pavaj. [< fr. repiquage].

REPICÁJ s. n. 1. replantare a unor plante tinere din răsadnițe într-un loc mai larg; repicare. ◊ trecerea sau reînsămânțarea microorganismelor dintr-un vas de cultură într-altul. 2. înlocuire a pietrelor din pavaj. (< fr. repiquage)