REPEZITÚRĂ, repezituri, s. f. (Rar) Mișcare rapidă, precipitată; goană, fugă. – Repezi + suf. -tură.

REPEZITÚRĂ, repezituri, s. f. (Rar) Mișcare rapidă, precipitată; goană, fugă. – Repezi + suf. -tură.

REPEZITÚRĂ, repezituri, s. f. (Neobișnuit; construit cu verbul «a da») Goană, fugă. Dete o repezitură înainte. ISPIRESCU, L. 293.

repezitúră (rar) s. f., g.-d. art. repezitúrii; pl. repezitúri

repezitúră s. f., g.-d. art. repezitúrii, pl. repezitúri

REPEZITÚRĂ s. v. alergare, alergătură, fugă, goană.

răpezitúră (est) și re- (vest) f., pl. ĭ. Modu de a saŭ de a te răpezi, avînt.

repezitură s. v. ALERGARE. ALERGĂTURĂ. FUGĂ. GOANĂ.