repezi definitie

3 intrări

40 definiții pentru repezi

RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre agenți fizici) Care se manifestă cu putere dar nu durează mult; care trece iute. 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. 6. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). – Din repede.
RÉPEDE1 adv. 1. (În opoziție cu încet, domol) Iute, cu grabă. Ca să nu fie observată o luă repede înapoi spre casă. BART, E. 237. Vestea se duse repede la primărie. BUJOR, S. 46. Orașele, sub ochii-mi... mai repede ca gîndul... Se șterg, fără să-mi lase vreo urmă de regret. MACEDONSKI, O. I 52. Caii mergeau acum destul de repede, că trăgeau acasă. VLAHUȚĂ, O. A. 491. ◊ (Întărit prin repetare) Baba Maranda scarmănă pene repede-repede, cu unghii ascuțite și aduse la vîrf. C. PETRESCU, R. DR. 139. ♦ Grabnic, imediat, brusc, deodată. Mi-am întors repede capul s-o văz. CARAGIALE, P. 39. Mihnea jos sare; Însă repede iară încalecă. Fuge mai tare. BOLINTINEANU, O. 74. Expr. A lua (pe cineva) repede v. lua (V). Repede-repejor = îndată, fără întîrziere. (Cu pronunțare regională) Zicea că-i frig și răpede-răpejor își cată de drum. CONTEMPORANUL, VII 499. 2. Curînd, devreme, de timpuriu. Angelo Deliu, cuceritorul, îmbătrînise repede. BART, E. 392.
RÉPEDE2, repezi, adj. (În opoziție cu încet, lin) 1. (Despre mișcări) Iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală. Omenirea merge într-un progres continuu a cărui mișcare e cu atît mai repede, cu cît mai mult înaintează. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ (Despre timp) Care trece cu repeziciune. Anii mei repezi, viața-mi trăită Le văz grămadă în urmă-mi stînd. HELIADE, O. I 78. ♦ (Despre ființe sau unele părți ale corpului lor) Care se mișcă sau se poate mișca cu rapiditate; iute, ager, sprinten. Degetele repezi poartă acul fin. EMINESCU, O. IV 364. Caii repezi, ageri, cu coame răsfirate Cu nările aprinse, cu gurile spumate... La sunete de luptă, pe cîmp își luau zborul. ALEXANDRESCU, M. 30. ♦ (Despre manifestări ale omului) Grăbit, pripit, repezit. Mă gîndeam la... băiatul plin de avînt, cu gesturile foarte repezi și nervoase. SADOVEANU, O. VIII 17. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. Industria construcțiilor mecanice s-a dezvoltat cu pași foarte repezi. SAHIA, U.R.S.S. 90. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge cu repeziciune. În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale, Iar plopi, în umedul amurg, Doinesc eterna jale. COȘBUC, P. I 191. Pîraie repezi s-azvîrl cu vuiet în Bistrița. VLAHUȚĂ, O. A. 417. ♦ (Despre picături, stropi etc.) Care cade iute, succedîndu-se rapid. Ploaia cade-n repezi picuri. COȘBUC, P. I 119. Caii aleargă îndemnați de țipetele vizitiului, speriați de răpăitul stropilor cari cad, repezi și grei, ca o grindină de gloanțe. VLAHUȚĂ, R. P. 61. 2. (Despre agenți fizici) Care se manifestă cu putere, dar nu durează mult, care trece iute. Pe aicea nu umblă niciodată ciobanii, fiind un loc primejdios la vreme de ploi repezi, cad risipituri din păreți și omoară oile. SADOVEANU, F. J. 371. Supărările iubirii Sînt ca ploile cu soare: Repezi, dar cu cît mai repezi Cu atît mai trecătoare. TOPÎRCEANU, B. 56. 3. (Despre dealuri, pante sau planuri înclinate) Abrupt, pieziș, povîrnit, în pantă. Albia îngustă într-o parte se înalță drept, pe lîngă mănăstire, se ridică într-o coamă repede. SADOVEANU, O. VII 204. Acoperișul de șindrilă destul de repede, căzînd pe strășini în chip de coadă de rîndunică, e străbătut, cam în dreptul tinzii, de un soi de foișor. CĂLINESCU, I. C. 46. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. Își chibzuia drumurile cele mai scurte și repezi. C. PETRESCU, A. R. 10.
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede, a se grăbi (spre...); a da fuga. Otilia... se repezi ca vîntul pe o ușă. CĂLINESCU, E. O. I 27. C-o bucurie copilărească se repezi afară ca să-și încînte ochii. BART, E. 308. Toți se reped la geamuri să le închidă. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. (Cu pronunțare regională) Ce-mi pasă, zise el, răpezindu-se să vadă unde-i. EMINESCU, N. 9. ◊ Fig. Faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 89. ◊ Tranz. fact. Bine vorba nu sfîrșea, Bidiviu-și repezea Șapte ziduri că sărea Porțile că descuia. TEODORESCU, P. P. 654. ♦ A se duce (pînă undeva) în grabă (și pentru scurt timp); a da o fugă. Eminescu se repezise cu puțin înainte la Botoșani, pentru vreo cinci zile. CĂLINESCU, E. 251. Pînă la Malu nu era mai mare depărtare decît doi kilometri. Se puteau repezi acasă și în cursul zilei. SADOVEANU, M. C. 184. S-a repezit în iatac, să-și schimbe un cîrlionț de păr așa cum îl purta acum Ilenuța adus după ureche. C. PETRESCU, A. 455. Cînd te hotărăști a te repezi pe aici? CARAGIALE, O. VII 110. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă pînă undeva. Zici tu că să repezi, pe Traian cu scrisoare și eu să-i dau răspuns. SADOVEANU, P. M. 62. 2. Refl. A se năpusti, a se arunca. Constantin se repezi ca vulturul pe pradă. GALACTION, O. I 150. Se repede și îi taie capul pe carele îl duce la Basta. ISPIRESCU, M. V. 58. Ca un leu s-au repezit asupra dușmanului. DRĂGHICI, R. 168. ◊ Tranz. fact. (Cu pronunțare regională) Se pornea călare pe falnicu-i armăsar, ca să vîneze... cerbul și mistrețul de prin codri sau ca să doboare, pe sub nouri, cocorii răpezind asupră-le agerii săi șoimi. ODOBESCU, S. III 54. 3. Tranz. A trînti, a izbi. Cînd Pîrvu se arătă în prag, repezind ușa de părete... îl măsură c-o privire dojenitoare și scîrbită. VLAHUȚĂ, N. 127. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură, un pumn, o palmă etc. Înainte de a o sprijini să se scoale, îi repede un bot de cizmă în coaste. STANCU, D. 157. ♦ A arunca, a azvîrli. Am repezit ciutura grea spre capul ei. STANCU, D. 31. ◊ Fig. Din lumina focului de la șopron, maică-sa o urmărea cu ochii în tăcere. Nu-i repezi nici o vorbă aspră. SADOVEANU, O. VIII 215. Din două gene de nouri se vedeau doi ochi albaștri ca ceriul, ce repezeau fulgere lungi. EMINESCU, N. 27. 4. Tranz. Fig. A se răsti (la cineva), a-i vorbi aspru; a brusca (pe cineva). – Prez. ind. și: repéz.
répede1 adj. m. și f.; pl. m. și f. répezi
répede2 adv.
répede3 s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi
repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă
répede adj. m., f. répede; pl. m. și f. répezi
répede adv.
répede (insectă) s. f., pl. répezi
répede-repejór adv.
repezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. repeádă
RÉPEDE adj. v. succint, sumar.
RÉPEDE adj., adv., s. I. adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. v. iute. 3. adv. v. iute. 4. adv. v. imediat. 5. adv. v. allegro. 6. adv. v. deodată. 7. adj. v. abrupt. II. s. (ENTOM.; Cicindela campestris) (reg.) dragobete, măsurător, târtăriță.
REPEZÍ vb. 1. v. năpusti. 2. v. sări. 3. v. azvârli. 4. v. izbi.
REPEZÍ vb. v. brusca.
Repede ≠ agale, alene, domol, încet, lent, liniștit, târziu
répede adj.1. Rapid, iute. – 2. Abrupt, pieziș. – 3. (Adv.) Curînd, degrabă, rapid. – 4. (S. m.) Insectă (Cicindella campestris). – Var. Mold. răpede. Trans. de V. rapăd. Istr. răpede. Lat. rapĭdus (Pușcariu 1455; REW 7054), cf. it. ratto. Schimbarea finalei trebuie să fie modernă, cf. rapăd (Todoran, Dacor., XI, 128), așa că ipoteza unui lat. *rapĭdis (Pușcariu) nu pare necesară; cf. limpede. Sensul 2 ar putea fi rezultatul unei contaminări cu lat. rῑpĭdus „abrupt”, de unde it. ripido și probabil fr. raide „rigid” < rĭgĭdus. Der. repezi, vb. (a arunca, a răspîndi; a alunga, a da afară; a expedia, a trimite repede; a pregăti în grabă; a reproșa, a mustra; refl., a se grăbi; refl., a se năpusti, a tăbărî; refl., a fugi); repezeală, s. f. (repeziciune; mustrare, ceartă); repezit, s. m. (grăbit; agitat); repezitură, s. f. (pornire, impuls); repeziș, s. n. (pantă, povîrniș); repeziciune, s. f. (promtitudine); repejune (var. repegiune), s. f. (Mold., repezeală); repejor (var. repegior), adv. (prompt, în grabă); repega (var. răpăga), vb. (a aluneca, a cădea), este cu repezi (› repegiune) în aceeași relație ca putregai cu putrezi › putregiune sau mucegai < mucezi (de la un lat. *rapĭcāre, după Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 300; din lat. *rĕpĭcāre < rĕpĕns, după Giuglea, Dacor., IV, 381; din lat. *rĕpĭgāre < rĕpĕre, după Buescu, R. Études roum., III, 168; legătura cu mag. repegetni „a se crăpa”, sugerată de Scriban, nu e posibilă); rapăg, s. n. (Banat, alunecuș, patinoar); repeguș (var. răpăguș), s. n. (lunecuș; povîrniș); repezină, s. f. (abis, tău, repeziș), cf. Densusianu, Rom., XXXVIII, 73. Din rom. provine săs. repezin, vb.
RÉPEDE1 adv. 1) Într-un timp scurt; în (cu) grabă; iute; imediat. A acționa ~. 2) Înainte de vreme; (prea) devreme; de timpuriu; prematur. A îmbătrâni ~. /<lat. rapidus, rapide
RÉPEDE2 ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgătoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitații atmosferice) Care sunt intense și de scurtă durată. Ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte înclinat; cu unghi mare de înclinație. Povârniș ~. 6) (despre mișcări) Care se face fară întârziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide
A REPEZÍ repéd tranz. 1) A împinge cu violență; a izbi. 2) fig. A trata cu cuvinte aspre; a brusca. /Din repede
A SE REPEZÍ mă repéd intranz. 1) A porni repede; a o lua brusc din loc. 2) A se duce până undeva în grabă și pentru puțin timp; a da o fugă. 3) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a năpădi; a tăbărî. /Din repede
repede a. 1. se zice de o mișcare impetuoasă și violentă: apă repede; 2. alunecos: loc repede la vale; 3. impetuos: șuvoiu repede. [Lat. RAPIDUS]. ║ adv. foarte iute, deodată.
repezì v. 1. a arunca cu putere: a repezi o săgeată; 2. a împinge tare: el calul își răpede 3. a trimite în grabă: a repezi o ștafetă; 4. a merge repede: mă răped până acasă; 5. a da năvală: leul se repezi asupră-i. [Tras din repede].
răpéd (est) și repéd saŭ repéz (vest), a -zí v. tr. (d. răpede, adj., de unde s’aŭ născut întîĭ formele acc. pe sufix, ca răpezit, apoĭ cele-lalte. Cp. cu limpezesc, netezesc, umezesc. – El răpéde, să răpeádă, în vest repéde, să repeadă și -eáză). Arunc cu putere: reduta’n noĭ răpede un foc cît nu-l încape gîndu (Al.). Trag, aplic violent: ĭ-a și răpezit un pumn. Împing răpede, fac să meargă răpede, grăbesc: generalu răpezi escadroanele, stafetele. Vechĭ. A răpezi cărțĭ (N. Cost. 1, 487), a trimete scrisorĭ în grabă. V. refl. Mă arunc, năpădesc, năvălesc: soldațiĭ se răpeziră la luptă, caliciĭ la pomană. Mă duc în grabă: s’a răpezit pînă acasă și s’a’nturnat îndată. V. lansez.
rắpede (est) și répede (vest) adj., pl. zĭ (lat. rápidus, răpede [ca limpede d. limpidus], d. rápere, a răpi. V. răpesc). Rapid, accelerat, care merge (fuge, curge) ĭute: tren, vapor, rîŭ răpede. Care e făcut cu mișcărĭ grăbite: mers, marș, lucrare răpede. Povîrnit, care te silește să mergĭ răpede: un loc răpede. Adv. A merge, a curge, a vorbi, a porni răpede. A lua pe cineva răpede, a-l grăbi să facă cum vreĭ tu, a nu-ĭ da timp să se gîndească: ĭa-l încet, că, dacă-l ĭeĭ răpede, se’ncurcă. S. m. Trans. (repede). Un fel de buburuz cu cîte cincĭ puncte albe pe fie-care elitru (cicindela campestris). V. strepede.
repéd, V. răped.
répede, V. răpede.
repéz v. tr. V. răped.
repede adj. v. SUCCINT. SUMAR.
REPEDE adj., adv., s. 1. adj. ager, agil, isteț, iute, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mișcări.) 2. adv. grabnic, iute, rapid, tare. (Alerga cînd mai ~, cînd mai încet.) 3. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi!) 4. adv. curînd, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecît, rapid, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să vii ~ înapoi.) 5. adj. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 6. adv. brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, odată, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el și...) 7. s. (ENTOM.; Cicindela campestris) (reg.) dragobete, măsurător, tîrtăriță.
repezi vb. v. BRUSCA.
REPEZI vb. 1. a se arunca, a se azvîrli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra dușmanului.) 2. a se arunca, a se avînta, a se azvîrli, a se precipita, a sări, a se zvîrli, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 3. a arunca, a azvîrli, a zvîrli, (înv. și reg.) a năpusti. (~ donița după el.) 4. a izbi, a trînti. (A ~ ușa de perete.)
BIS DAT, QUI CITO DAT (lat.) cine dă repede dă îndoit – Publius Syrus, „Sententiae”, 8. V. și La façon de donner vaut mieux que ce qu’on donne.
NIHIL EST ANNI VELOCIUS (lat.) nimic nu trece mai iute ca anii – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, X, 250. V. și Eheu! Fugaces... labuntur anni.
REPEDEA s. f. (La pl.) Grup de insecte coleoptere cu corpul zvelt, cu picioare puternice, foarte lungi și subțiri, adaptate pentru alergat (familia Cicindelide). Au zbor foarte rapid, dar scurt, de unde le vine și numele. Au culori metalice, strălucitoare și de obicei prezintă pete sau benzi albe pe elitre. Atât adulții cât și larvele hrănesc cu insecte, fiind folositoare pentru combaterea dăunătorilor agriculturii. Cele mai comune specii sunt repedea de câmp (Cicindela campestris) și repedeaua de munte (C. silvicola).

repezi dex

Intrare: repede
repede adjectiv adverb
Intrare: repezi
repezi verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
Intrare: repede
repede adverb substantiv feminin