REPEZEÁLĂ, repezeli, s. f. 1. Iuțeală, grabă mare, repeziciune. ◊ Loc. adv. La repezeală = foarte repede, în mare grabă. 2. (Rar) Goană, fugă. – Repezi + suf. -eală.

REPEZEÁLĂ, repezeli, s. f. 1. Iuțeală, grabă mare, repeziciune. ◊ Loc. adv. La repezeală = foarte repede, în mare grabă. 2. (Rar) Goană, fugă. – Repezi + suf. -eală.

REPEZEÁLĂ, repezeli, s. f. 1. Iuțeală, grabă, repeziciune. ◊ Loc. adv. La repezeală = foarte repede, cu mare grabă. Își dezbrăcă la repezeală cojocul. PREDA, Î.98. I-a arătat la repezeală grajdurile cailor. REBREANU, R. I 91. 2. (Rar) Goană, fugă. Vremea este, deși călduroasă, minunată pentru o repezeală spre Marea Nordului. CARAGIALE, O. VII 7.

repezeálă s. f., g.-d. art. repezélii; pl. repezéli

repezeálă s. f., g.-d. art. repezélii, pl. repezéli

REPEZEÁLĂ s. v. grabă.

REPEZEÁLĂ ~éli f. Grabă mare. ◊ La ~ foarte repede; în grabă mare. /a se rapezi + suf. ~eală

răpezeálă (est) și re- (vest) f., pl. elĭ. Fam. Procedare bruscă: a lua pe cineva la repezeală.

repezeálă, V. ră-.

REPEZEALĂ s. grabă, iuțeală, rapiditate, repeziciune, viteză, zor, (rar) grăbire, (înv. și pop.) repejune. (A făcut ceva în mare ~.)