repetitor definitie

20 definiții pentru repetitor

REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.
REPETITÓR1, repetitoare, s. n. Sală de meditație într-un internat. Mă gîndeam la serile lungi... La întristarea cu care feciorul muncitorului din Poiana, va privi... de la fereastra repetitorului. C. PETRESCU, S. 138. Elevii se duseseră în repetitor. VLAHUȚĂ, O. A. 108.
REPETITÓR2, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană care ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor date de profesori; pedagog, meditator. Eu l-am autorizat ca să ia un repetitor de matematică. BĂLCESCU, la GHICA, A. 512.
repetitoáre s. f., g.-d. art. repetitoárei; pl. repetitoáre
repetitór1 (persoană) s. m., pl. repetitóri
repetitór2 (sală) s. n., pl. repetitoáre
repetitoáre s. f., g.-d. art. repetitoárei, pl. repetitoáre
repétitor (persoană) s. m., pl. repétitori
repetitór (sală) s. n., pl. repetitoáre
REPETITÓR s. v. corepetitor.
REPETITÓR s. v. meditator, preparator.
REPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Meditator, pedagog care ajută pe elevi la prepararea lecțiilor. // s.n. (Rar) Sală de meditații (într-un internat etc.). [Cf. fr. répétiteur].
REPETITÓR, -OÁRE I. s. m. f. pianist acompaniator al unui cântăreț sau instrumentist; corepetitor. II. s. n. 1. sală de meditații (într-un internat etc.). 2. aparat care repetă, prin comandă de la distanță, indicațiile unui instrument nautic. 3. fiecare dintre cele trei pavilioane ale codului internațional de semnalizare destinate să înlocuiască unul dintre pavilioanele care se repetă. (< fr. répétiteur, germ. Repetitor)
REPETITÓR1 ~oáre n. Sală de meditație într-un internat. /<fr. répétiteur, germ. Repetitor
REPETITÓR2 ~i m. 1) Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator; preparator. 2) Pianist care acompaniază un vocalist sau un instrumentist; corepetitor. /<fr. répétiteur, germ. Repetitor
repetitor m. cel ce repetă, explică școlarilor lecțiunea profesorului.
*repetitór, -oáre s. (lat. repetitor, -óris. V. competitor). Persoană care ajută eleviĭ la repetițiune, care le repetă explicațiunea profesoruluĭ. (Maĭ bine zis preparator și greșit meditator). S. n., pl. oare. Repetitoriŭ.
REPETITOR s. (MUZ.) corepetitor. (~ la operă.)
repetitor s. v. MEDITATOR. PREPARATOR.

repetitor dex

Intrare: repetitor
repetitoare admite vocativul substantiv feminin
repetitor 2 s.n. substantiv neutru
repetitor 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin