repetent definitie

10 definiții pentru repetent

REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii deoarece nu a obținut nota de trecere. – Din germ. Repetent.
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj. (Despre elevi sau studenți) Care repetă clasa sau anul de învățămînt. Își aduce aminte cu oarecare milă de mîniile și grelele supărări ale bătrînului Alecu Negrea la vestea că băiatul «iar a rămas repetent». SADOVEANU, O. IV 5. Îi spuse fără înconjur că a rămas repetent de cîteva ori. CĂLINESCU, E. O. I 59. Scoase numai șese elevi, întrebă pe trei asupra unor subiecte pregătite dinainte... și-i lăsă pe toți trei repetenți. IORGA, L. II 518.
repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte
repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; f. sg. repeténtă, pl. repeténte
REPETÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Școlar, student) care repetă o clasă, un an de învățământ, deoarece nu a obținut note de promovare. [Cf. germ. Repetent].
REPETÉNT, -Ă adj., s. m. f. (școlar, student) care repetă o clasă, un an de învățământ, neobținând note de promovare. (< germ. Repetent)
REPETÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care repetă o clasă sau un an de studii (din cauză că nu a obținut note de trecere). Elev ~. /<germ. Repetent
repetent m. cel ce repetă o clasă.
*repetént, -ă adj. (lat. répetens, -ántis. V. competent, apetit, pețesc). Care, din cauza neștiințeĭ, e lăsat în aceĭașĭ clasă ca s’o repete încă un an: a rămînea repetent, a lăsa un elev repetent. Subst. Un repetent.

repetent dex

Intrare: repetent (adj.)
repetent adjectiv
Intrare: repetent (s.m.)
repetent substantiv masculin