11 definiții pentru repetenție
REPETENȚÍE, repetenții,
s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. –
Repetent +
suf. -ie.
REPETENȚÍE, repetenții,
s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. –
Repetent +
suf. -ie.
REPETENȚÍE, repetenții,
s. f. Faptul de a rămîne repetent; situația de repetent. Șerban urmase șase ani, lipsind unul ca să repare efectele repetenției. CĂLINESCU, E. 66.
repetențíe s. f.,
art. repetențía,
g.-d. art. repetențíei;
pl. repetențíi,
art. repetențíile
repetențíe s. f., art. repetențía, g.-d. art. repetențíei, pl. repetențíi, art. repetențíile REPETENȚÍE s. (rar) repetență. (~ unui elev.) REPETENȚÍE s.f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. [Gen. -iei. / <
repetent + -ie].
REPETENȚÍE s. f. situația de repetent. (< repetent + -ie)
REPETENȚÍE ~i f. Stare a celui repetent. /repetent + suf. ~ie *repeténță f., pl. e (lat. repetentia. V.
competență). Situațiunea celuĭ repetent: un elev amenințat de repetență. – Fam.
repetenție. REPETENȚIE s. (rar) repetență. (~ unui elev.) Repetenție dex online | sinonim
Repetenție definitie
Intrare: repetenție
repetenție substantiv feminin