Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru repetare

REPET├ü, rep├ęt, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce ├«nc─â o dat─â (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, f─âcut sau produs. ÔÖŽ A citi un text de dou─â sau de mai multe ori pentru a ├«n╚Ťelege bine; spec. a face repeti╚Ťia unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studen╚Ťi) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (├«n care a r─âmas repetent). ÔÖŽ Refl. A se produce, a se ├«nt├ómpla, a avea loc din nou. [Var.: (├«nv.) repe╚Ť├ş vb. IV] ÔÇô Din fr. r├ęp├ęter, germ. repetieren.
REPET├üRE, repet─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) repeta ╚Öi rezultatul ei; repeti╚Ťie. ÔÇô V. repeta.
REPE╚Ü├Ź vb. IV v. repeta.
REPET├ü, rep├ęt, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce ├«nc─â o dat─â (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, f─âcut sau produs. ÔÖŽ A citi sau a spune ├«nc─â o dat─â un rol, o lec╚Ťie, pentru a le re╚Ťine, pentru a le fixa ├«n memorie sau pentru a le ├«n╚Ťelege mai bine con╚Ťinutul; (despre arti╚Öti) a face exerci╚Ťii preg─âtitoare ├«n vederea unui spectacol sau a unei audi╚Ťii publice, a face repeti╚Ťia unui rol, a unei piese de teatru etc. ÔÖŽ (Despre elevi, studen╚Ťi) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (├«n care a r─âmas repetent). ÔÖŽ Refl. A se produce, a se ├«nt├ómpla ├«nc─â o dat─â (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [Var.: (├«nv.) repe╚Ť├ş vb. IV] ÔÇô Din fr. r├ęp├ęter, germ. repetieren.
REPET├üRE, repet─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) repeta ╚Öi rezultatul ei; repeti╚Ťie. ÔÇô V. repeta.
REPE╚Ü├Ź vb. IV v. repeta.[1]
REPET├ü, rep├ęt, vb. I. Tranz. A spune, a face ├«nc─â o dat─â (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus sau f─âcut mai ├«nainte. B─âlean trecu spre fereastra Mariei s─â repete loviturile. DAVIDOGLU, M. 18. Iorgu Vasiliu ├«╚Öi repet─â afirmarea. SADOVEANU, B. 180. Repet─â dictonul lui favorit. NEGRUZZI, S. I 72. ÔŚŐ Absol. Eleonora asculta clipind din ochi, ├«ntreb├«nd-o din c├«nd ├«n c├«nd sau cer├«ndu-i s─â repete. DUMITRIU, B. F. 146. ÔÖŽ (Cu privire la o lec╚Ťie, un rol) A citi sau a spune ├«nc─â o dat─â (sau de mai multe ori) pentru a re╚Ťine, pentru a fixa ├«n memorie; (mai ales despre arti╚Öti) a face exerci╚Ťii ├«n vederea unui spectacol sau a unei audi╚Ťii publice. ÔÖŽ (Despre elevi sau studen╚Ťi) A urma ├«nc─â un an cursurile clasei sau anului ├«n care a r─âmas repetent. ÔÖŽ Refl. A se produce, a se ├«nt├«mpla (ceva) ├«nc─â o dat─â (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. ├Än toate zilele se repet─â aceast─â scen─â. CARAGIALE, O. III 144. ├Än fiece noapte se repeta acest vis, ├«n fiece noapte el ├«mbla cu Maria ├«n lumea solar─â a ceriurilor. EMINESCU, N. 68. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: repetez (ALEXANDRESCU, M. 15). ÔÇô Variant─â: repe╚Ť├ş, repe╚Ťesc (GHEREA, ST. CR. I 78, EMINESCU, O. I 25), vb. IV.
REPET├üRE, repet─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a repeta ╚Öi rezultatul ei; repeti╚Ťie. Cocolo╚Öirea gre╚Öelilor are de cele mai multe ori ca rezultat repetarea lor. ÔÖŽ Citire sau recitire de mai multe ori a unui text pentru a-l fixa ├«n memorie sau pentru a-i ├«n╚Ťelege bine con╚Ťinutul. Repetarea ad├«nce╚Öte, sistematizeaz─â, generalizeaz─â cuno╚Ötin╚Ťele c─âp─âtate anterior. L. ROM. 1953, nr. 2, 98. ÔÇô Variant─â: repe╚Ť├şre s. f.
REPE╚Ü├Ź vb. IV v. repeta.
repet├í (a ~) vb., ind. prez. 3 rep├ęt─â
repetáre s. f., g.-d. art. repetắrii; pl. repetắri
repet├í vb., ind. prez. 1 sg. rep├ęt, 3 sg. ╚Öi pl. rep├ęt─â
repetáre s. f., g.-d. art. repetării, pl. repetări
REPET├ü vb. 1. (├«nv. ╚Öi reg.) a prociti, (prin Ban.) a prozice, (├«nv.) a poftori. (Te rog s─â ~ tot ce ╚Ťi-am spus.) 2. (livr.) a reitera. (A ~ o propunere.) 3. v. recapitula. 4. v. memoriza. 5. v. reedita. 6. v. re├«nnoi. 7. v. r─âsfr├ónge.
REPET├üRE s. 1. v. repeti╚Ťie. 2. v. recapitulare. 3. (livr.) reiterare, reitera╚Ťie. (~ unei ac╚Ťiuni.) 4. v. reeditare. 5. v. re├«nnoire.
REPET├ü vb. I. tr. A face, a spune, a produce ├«nc─â o dat─â (ceva ce a mai fost f─âcut, spus sau produs mai ├«nainte). ÔÖŽ A face repeti╚Ťia unui rol, a unei piese de teatru etc. ÔÖŽ refl. A se ├«nt├ómpla din nou. [P.i. rep├ęt. / < fr. r├ęp├ęter, cf. lat. repetere].
REPET├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) repeta ╚Öi rezultatul ei; repeti╚Ťie. [< repeta].
REPET├ü vb. I. tr. a face, a spune (ceva) ├«nc─â o dat─â. ÔŚŐ a face repeti╚Ťia unui rol (├«n teatru). II. refl. a se ├«nt├ómpla din nou. (< fr. r├ęp├ęter, germ. repetieren)
repet├í (repet├ít, ├ít), vb. ÔÇô A spune, a produce din nou. ÔÇô Var. repe╚Ťi. Fr. r├ęp├ęter, var. prin adaptare la pe╚Ťi. ÔÇô Der. repetent, s. m. (elev care repet─â clasa); repeten╚Ťie (var. rar─â repeten╚Ť─â), s. f. (situa╚Ťia elevului repetent); repetitor, s. m., din fr. r├ęp├ętiteur; repetitor(iu), s. n. (sal─â de studiu ├«n licee); repeti╚Ťi(un)e, s. f., din fr. r├ęp├ętition.
A REPET├ü rep├ęt tranz. 1) A face s─â se repete. 2) A enun╚Ťa a doua oar─â (sau de mai multe ori). ~ rug─âmintea. 3) (roluri, lec╚Ťii etc.) A reproduce de mai multe ori (pentru a fixa ├«n memorie). 4) (anul de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt) A urma ├«nc─â o dat─â (nefiind promovat). /<fr. r├ęp├ęter, germ. repetieren
A SE REPET├ü m─â rep├ęt intranz. A avea loc ├«nc─â o dat─â (sau de mai multe ori); a se produce din nou. /<fr. r├ęp├ęter, germ. repetieren
repet├á v. 1. a zice din nou ceeace sÔÇÖa mai zis; 2. a spune dup─â al╚Ťii: nu repeta calomnia; 3. a zice ├«n particular, ca exerci╚Ťiu, ceeace va trebui apoi zis ├«n public: a repeta un rol; 4. a re├«ncepe: a repeta o experien╚Ť─â; 5. a spune mereu acelea╚Öi lucruri: se repet─â ├«ntrÔÇÖuna.
*rep├ęt, a -├í v. tr. (fr. r├ęp├ęter, d. lat. r├ępeto, -p├ętere. V. pe╚Ťesc). Spun ─şar: a repeta o ├«ntrebare. Spun ce─şa ce a ma─ş zis altu: a repeta o calomnie. Citesc or─ş exercitez de ma─ş multe or─ş ca s─â ╚Öti┼ş bine pe urm─â: a repeta lec╚Ťiunea, rolu. Fac ─şar, reproduc: a repeta o experien╚Ť─â. V. refl. Spun ─şar ce─şa ce a fost destul s─â se spun─â o dat─â: acest om se repet─â p├«n─â la plictiseal─â. ÔÇô Rar a repe╚Ťi (dup─â pe╚Ťesc).
REPETA vb. 1. (├«nv. ╚Öi reg.) a prociti, (prin Ban.) a prozice, (├«nv.) a poftori. (Te rog s─â ~ tot ce ╚Ťi-am spus.) 2. a recapitula, a revedea. (A ~ materia pentru examen.) 3. a ├«nv─â╚Ťa, a memora, a memoriza, (reg.) a proba. (A ~ o poezie.) 4. a reedita. (A ~ performan╚Ťa de anul trecut.) 5. a re├«nnoi, (├«nv.) a pre├«nnoi. (╚śi-a ~ propunerea.) 6. a se r─âsfr├«nge. (Sunetele se ~.)
REPETARE s. 1. repeti╚Ťie, (├«nv.) poftorire. (Cite╚Öte f─âr─â ~.) 2. recapitulare, repeti╚Ťie, revedere, (├«nv.) procitanie. (~ materiei.) 3. (livr.) reiterare, reitera╚Ťie. (~ unei ac╚Ťiuni.) 4. reeditare. (~ unei performan╚Ťe.) 5. re├«nnoire. (~ unei propuneri.)
REPETARE. Subst. Repetare, repetuire (├«nv.), repeti╚Ťie, reluare, itera╚Ťie; reduplicare, reduplica╚Ťie; reproducere, reproduc╚Ťie. Frecven╚Ť─â, ciclicitate, periodicitate. Repetabilitate, iterativitate. Revenire, re├«ntoarcere, recuren╚Ť─â, recidiv─â. Multiplicare, multiplica╚Ťie (rar), dublare, triplare. Tautologie; pleonasm; tautofonie; tautogram─â. Imitare, imita╚Ťie; copiere, copiat. Refren, leitmotiv; alitera╚Ťie; duplicat, dublet, copie, dublur─â. Serie, ciclu. Re- (recapitulare; re├«ncepere; reeditare; reexaminare; reintrare; revedere; re├«nt├«lnire; retip─ârire etc.). Adj. Repetat, repetuit (├«nv.), bis, repetativ, reduplicativ, iterativ, frecventativ (rar); frecvent, des, periodic, ciclic, izocron. Intermitent, sacadat. Tautologic; pleonastic. Re- (recrudescent; reduplicativ; reeligibil; regenerativ; reintegrabil; reiterativ etc.). Repetabil. Vb. A repeta, a repetui (├«nv.), a reitera (livr.), a face din nou, a ├«ncepe din nou, a relua, a reproduce, a multiplica, a reduplica, a dubla; a imita, a copia; a recapitula, a parcurge din nou, a rememora, a-╚Öi aminti. A bisa. Adv. Adesea, des, deseori, ├«n repetate r├«nduri, de repetate ori, (├«n mod) frecvent; a doua oar─â, bis; din nou, iar, iar─â╚Öi; ├«nc─â o dat─â; periodic. V. ac╚Ťiune, imita╚Ťie, memorie, mi╚Öcare, permanen╚Ť─â, timp.

Repetare dex online | sinonim

Repetare definitie

Intrare: repeta
repe╚Ťi verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
repeta verb grupa I conjugarea I
Intrare: repetare
repetare substantiv feminin