REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizá vb., ind. prez. 1 sg. repertorizéz, 3 sg. și pl. repertorizeáză

REPERTORIZÁ vb. tr. a înscrie într-un repertoriu. (< repertoriu + -iza)

repertorizá vb. I A înscrie într-un repertoriu, a înregistra ◊ „Un aparat destinat să «repertorizeze», pe cale matematică, atât culorile cât și nuanțele lor, a fost prezentat la salonul de inovații «Inova ’73» de la Paris.” R.l. 22 VI 73 p. 6 (din repertoriu + -iza; cf. fr. répertorier; DEX-S – și repertoriá; S. Șora, RLR 52/88 p. 12)