repertorial definitie

8 definiții pentru repertorial

REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.
REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.
*repertoriál adj. m., pl. repertoriáli; f. repertoriálă, pl. repertoriále
repertoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. repertoriáli; f. sg. repertoriálă, pl. repertoriále
REPERTORIÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la repertoriu. [Pron. -ri-al. / < repertor + -(i)al].
REPERTORIÁL, -Ă adj. referitor la repertoriu (2). (< engl. repertorial)
REPERTORIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de repertoriu; propriu repertoriului. [Sil. -ri-al] /<engl. repertorial
repertoriál, -ă adj. (teatru) Privitor la repertoriu ◊ „Am adresat câteva întrebări cu privire la programul artistic al teatrului, criteriile selecției repertoriale [...]” Sc. 14 XI 70 p. 4. ◊ „Selecția repertorială, apelul la partituri celebre a dovedit că interpretările de elită [...] întrunesc întotdeauna adeziunea unanimă a publicului.” Sc. 2 III 71 p. 7. ◊ „Teatrul «Ion Vasilescu» ridică stacheta repertorială prin asemenea piese care nu merită să rămână doar amintiri.” Cont. 18 I 73 p. 4 (din engl. repertorial; V. Guțu Romalo C.G. 206207, 237, I. Iordan în SCL 4/64 p. 413; DN3, DEX-S)

repertorial dex

Intrare: repertorial
repertorial adjectiv
  • silabisire: -ri-al