Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru repertor

REPERTOÁR s. n. v. repertoriu.
REPERTÓR s. n. v. repertoriu.
REPERT├ôRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru ├«n care datele (nume, titluri etc.) se ├«nscriu ├«n ordine alfabetic─â (├«n foile compartimentate pe litere). 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joac─â ├«n cadrai unui teatru ├«n timpul unei stagiuni. ÔÖŽ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. ÔÖŽ Totalitatea pieselor interpretate de un actor, de un muzician. 3. Culegere de texte, de c├óntece etc. [Var.: repert├│r, reperto├ír s. n.] ÔÇô Din fr. r├ępertoire, lat. repertorium.
REPERTOÁR s. n. v. repertoriu.
REPERTÓR s. n. v. repertoriu.
REPERT├ôRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru ├«n care se ├«nscriu, ├«n ordine alfabetic─â, date, nume etc., pentru a putea fi u╚Öor g─âsite. 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joac─â ├«n cadrul unui teatru ├«n timpul unei stagiuni. ÔÖŽ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. 3. Culegere de texte, de c├óntece etc. [Var.: repert├│r, reperto├ír s. n.] ÔÇô Din fr. r├ępertoire, lat. repertorium.
REPERTÓR s. n. v. repertoriu.
REPERT├ôRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet-registru (uneori cu literele alfabetului puse ├«n eviden╚Ť─â la marginea din dreapta) ├«n care se ├«nscriu ├«n ordine alfabetic─â date, nume etc. pentru a putea fi u╚Öor g─âsite. V. catalog, indice. 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joac─â (sau urmeaz─â s─â se joace) ├«ntr-un teatru, de obicei ├«n timpul unei stagiuni. Repertoriile teatrelor sovietice s├«nt extrem de variate. SAHIA, U.R.S.S. 147. Publicul va r─âm├«nea mul╚Ťumit de concuren╚Ťa ce-╚Öi vor face ambii directori pentru a se ├«ntrece ├«n alegerea repertoriului ╚Öi ├«n executarea lui. ALECSANDRI, S. 4. ÔŚŐ Fig. Privighetorile noastre ├«╚Öi preg─âtesc ╚Öi anul acesta repertoriul pentru livezile ├«nflorite. SADOVEANU, O. VI 332. ÔÖŽ (Rar) Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. ╚Üi-am vorbit, mi se pare, de un proiect ce am de a publica ├«ntregul meu repertoriu dramatic. ALECSANDRI, S. 41. 3. Culegere. Pentru filolog, Nicolaie Costin e, fire╚Öte, un bogat repertoriu de forme vechi. IORGA, L. I 92. Foaia noastr─â [Dacia Literar─â] va fi un repertoriu general al literaturii rom├«ne╚Öti, ├«n care ca ├«ntr-o oglind─â se vor vedea scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, b─ân─â╚Ťeni, bucovineni, fiecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul s─âu. KOG─éLNICEANU, S. A. 40. ÔÇô Variant─â: repert├│r s. n.
repert├│riu [riu pron. riu] s. n., art. repert├│riul; pl. repert├│rii, art. repert├│riile (-ri-i-)
repert├│riu s. n. [-riu pron. -riu], art. repert├│riul; pl. repert├│rii, art. repert├│riile (sil. -ri-i-)[1]
REPERTOÁR s.n. Repertoriu (1). [< fr. repertoire].
REPERTÓR s.n. v. repertoriu.
REPERT├ôRIU s.n. 1. Caiet, registru ├«n care se ├«nscriu (alfabetic) date, nume etc. pentru a putea fi u╚Öor g─âsite; repertoar. 2. Totalitatea pieselor, operelor jucate ├«ntr-o stagiune sau ├«n cadrul unui teatru. ÔÖŽ Totalitatea pieselor scrise de un autor. 3. Culegere de texte, de c├óntece etc. [Pron. -riu, var. repertor s.n. / cf. fr. r├ępertoire, lat. repertorium].[1]
REPERTO├üR s. n. repertoriu (1). (< fr. r├ępertoire)
REPERT├ôRIU s. n. 1. caiet, registru, indice alfabetic cu date, nume etc. pentru a putea fi u╚Öor g─âsite; repertoar. 2. totalitatea pieselor, operelor jucate ├«ntr-o stagiune sau ├«n cadrul unui teatru. ÔŚŐ totalitatea pieselor scrise de un autor. 3. culegere de texte, de c├óntece etc. (< fr. r├ępertoire, lat. repertorium)
REPERT├ôRIU ~i n. 1) Registru ├«n care se ├«nscriu, ├«ntr-o anumit─â ordine, date, nume etc. pentru a facilita consultarea. 2) Totalitate a operelor de art─â (piese, compozitii muzicale etc.) incluse ├«n programul unui colectiv artistic. 3) Ansamblu de roluri sau de buc─â╚Ťi muzicale realizate de un interpret. /<fr. r├ępertoire, lat. repertorium[1]
repertoriu n. 1. tabl─â, colec╚Ťiune, menit─â a ├«nlesni cercet─ârile: repertoriu alfabetic; 2. list─â de piese dramatice ce se joac─â din c├ónd ├«n c├ónd: aceast─â comedie face parte din repertoriu; 3. fig. cel ce ╚Ötie multe ╚Öi e totdeauna gata a instrui pe ceilal╚Ťi.
*repert├│ri┼ş n. (lat. repertorium, inventar, d. reperire, repertum, a g─âsi). List─â, catalog, colec╚Ťiune: repertori┼ş alfabetic. Lista p─şeselor care se joac─â la un teatru sa┼ş se c├«nt─â la concerte. Fig. Totalitate de cuno╚Ötin╚Ťe: aceast─â carte e un vast repertori┼ş. Om care ╚Ötie multe ╚Öi e totdeauna gata s─â te ├«nve╚Ťe: acest om e un repertori┼ş vi┼ş.
repertoriu (< fr. r├ępertoire ÔÇ×list─â-reperÔÇŁ) 1. Suma lucr─ârilor muzicale executate de un solist* sau un ansamblu*. Alc─âtuirea unui r. se face ├«n func╚Ťie de preferin╚Ťe, posibilit─â╚Ťi tehnice, afinit─â╚Ťi temperamentale ╚Öi cerin╚Ťe ale publicului. Exist─â ╚Öi o specializare ├«n formarea unui r. (r. na╚Ťional, r. tradi╚Ťional, r. pe epoci) 2. (├«n folc. rom.) Totalitatea produc╚Ťiilor artistice (de muzic─â vocal─â, instr. dramatice, coregrafice) create ╚Öi acceptate de popor. Dup─â func╚Ťie, con╚Ťinut muzical ╚Öi poetic, r. se grupeaz─â ├«n urm─âtoarele categorii: r. legat de via╚Ťa de familie, de momentele importante din via╚Ťa individului: c├óntecele, jocurile, ora╚Ťiile* ╚Öi strig─âturile* de nunt─â, c├óntecul de ├«nmorm├óntare (bocetele*) ╚Öi c├óntecele funebre cu caracter ceremonial ╚Öi ritual (c├óntecul bradului*, zorile*, c├óntecele de petrecut, de priveghi* etc.); r. legat de date calendaristice, de munca agrar─â ╚Öi p─âstoreasc─â, a. (├«n perioada de iarn─â): colindele*, c├óntecele de stea, precum ╚Öi c├óntecele ╚Öi jocurile incluse ├«n manifest─ârile dramatice complexe (capra*, teatrul profan ╚Öi religios ÔÇô v. irozi ÔÇô ÔÇ×juniiÔÇŁ), b. (├«n perioada prim─âvar─â-var─â): c├óntecele de secer─â (cununa*, Dealul Mohului*, dr─âgaica*, laz─ârul*), c├óntecele de secet─â (caloianul*, paparuda*), c├óntecele de ╚Öez─âtoare; r. nelegat de un prilej anumit: c├óntecul (I, 1) propriu-zis (liric), doina*, balada (IV) (c├óntecul b─âtr├ónesc), jocurile* pop. (vocal ╚Öi ├«nstr.), c├«ntecele ╚Öi jocurile de copii*, genurile instr. ÔÇ×de ascultatÔÇŁ ÔÇ×c├ónd ciobanul ╚Öi-a pierdut oileÔÇŁ. O categorie aparte o reprezint─â r. p─âstoresc (v. ╚Öi semnul (2)). ├Än decursul timpului, pentru a corespunde nevoilor spirituale ale colectivit─â╚Ťii, r. se actualizeaz─â, prin suprapuneri de genuri (I, 3), prin elimin─âri ale unora dintre elemente etc.

Repertor dex online | sinonim

Repertor definitie

Intrare: repertoriu
repertoriu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu
repertoar
repertor