repercusiune definitie

12 definiții pentru repercusiune

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.
REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.[1]
REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință.
repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni
repercusiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni
REPERCUSIÚNE s. v. consecință.
REPERCUSIÚNE s.f. Urmare, consecință. [Pron. -si-u-. / cf. fr. répercussion, lat. repercussio].
REPERCUSIÚNE s. f. urmare, consecință. (< fr. répercussion, lat. repercussio)
REPERCUSIÚNE ~i f. Efect al unei acțiuni; consecință. [G.-D. repercusiunii; Sil. -si-u-] /<fr. répercussion
repercusiune f. Fiz. resfrângerea sunetului depe o suprafață solidă sau lichidă.
*repercusiúne f. (lat. repercússio, -ónis. V. percusiune). Fiz. Răsfrîngere, înturnare (a sunetuluĭ) cînd se izbește de o suprafață maĭ mult orĭ maĭ puțin netedă. V. ecoŭ.
REPERCUSIUNE s. consecință, efect, rezultat, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ favorabilă ce rezultă de aici.)

repercusiune dex

Intrare: repercusiune
repercusiune substantiv feminin
  • silabisire: -si-u-