REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.

REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca puncte de reper; a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.

REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca puncte de reper; a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. Toată ziua o petrecu... cu binoclul la ochi, examinîndu-și sectorul cu atenție, comparînd în gînd punctele reperate pe hartă. REBREANU, P. S. 83.

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperá vb., ind. prez. 1 sg. reperéz, 3 sg. și pl. repereáză

REPERÁ vb. I. tr. A marca prin repere; a determina (o poziție, un punct) cu un reper. [< fr. repérer].

REPERÁT, -Ă adj. 1. Care a fost găsit într-un anumit loc, a fost marcat, prins între repere. 2. (Lingv.) Care este într-un context corect. [< repera].

REPERÁ vb. tr. a marca prin repere; a determina cu un reper. (< fr. repérer)

A REPERÁ ~éz tranz. 1) (poziții, puncte etc.) A determina cu ajutorul unui reper. ~ artileria dușmană. 2) A marca prin repere. /<fr. repérer

*reperéz v. tr. (fr. repérer, vfr. repairier, a se înturna în patrie. V. reper, repatriez). Însemn pin reperurĭ. Determin locu unde se află cineva orĭ ceva (ca: un dușman căutat pe cîmpu de luptă): artileria îĭ reperase.