repent definitie

10 definiții pentru repent

REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care stă culcat pe pământ (și din loc în loc dă naștere la rădăcini); târâtor. – Din lat. repens, -tis.
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre plante erbacee și tulpinile lor) Care se tîrăște pe pămînt.
repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte
repént adj. m., pl. repénți; f. sg. repéntă, pl. repénte
REPÉNT adj. (BOT.) târâtor. (Plante ~; tulpini ~.)
REPÉNT, -Ă adj. (Despre plante și despre tulpinile lor) Care stă culcat la pământ și din loc în loc dă naștere la rădăcini; târâtor. [Pl. -nți, -nte. / < engl. repent, cf. lat. repens < repere – a se târî].
REPÉNT, -Ă adj. (despre tulpini) care se târăște pe pământ, dând naștere din loc în loc la rădăcini; târâtor. (< lat. repens)
REPÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre plante) Care are tulpina întinsă pe pământ; cu tulpina culcată. /<lat. repens, ~ntis
REPENT adj. (BOT.) tîrîtor. (Plante ~; tulpini ~.)

repent dex

Intrare: repent
repent adjectiv