REPEGÚȘ, repegușuri, s. n. Loc înclinat, coastă abruptă; povîrniș, pantă. Se află acolo un repeguș, un loc unde, ca un prag, albia Oltului se ridică spre suprafață, iar apele se urcă și ele, vînturîndu-și fiecare undă. BOGZA, C. O. 300.

REPEGÚȘ, repegușuri, s. n. (Reg.) Loc înclinat, coastă abruptă; povârniș, pantă. – Din rapăg (puțin folosit) + suf. -uș.

REPEGÚȘ s. v. repeziș.

repeguș s. v. REPEZIȘ.