REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. (Rar) A se odihni. Fiți fără grije și vă repauzați de ostenelile danțului. ISPIRESCU, L. 376. 2. Intranz. (Latinism rar) A muri. N-au dus... colaci pentru fiii lor și... pentru cei ce au repauzat. MARIAN, NA. 291.

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzá vb. (sil. -pa-u-), ind. prez. 1 sg. repauzéz, 3 sg. și pl. repauzeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. repauzéze

REPAUZÁ vb. 1. v. dormi. 2. v. odihni.

REPAUZÁ vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba.

REPAUZÁ vb. I. 1. refl. A se odihni. 2. intr. (Liv.) A muri. [Cf. fr. reposer, it. riposare].

REPAUZÁ vb. I. refl. a se odihni. II. intr. (rar) a muri. (< lat. repausare, fr. reposer)

A SE REPAUZÁ mă ~éz intranz. rar 1) A face un repaus; a se opri un timp oarecare dintr-o activitate; a se odihni; a se recrea. 2) A fi în mormânt; a dormi somnul de veci; a zace; a odihni. [Sil. -pa-u-] /<lat. repausare

repauzà v. a se odihni.

repauza vb. v. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA.

REPAUZA vb. 1. a dormi, a se odihni, (înv. și reg.) a somna, (înv.) a (se) poposi, a (se) răposa, (arg.) a soili. (Nu poate fi deranjat, acum se ~.) 2. a se odihni, (reg.) a se aciua. (Se ~ puțin la umbră.)