REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită). [Pr.: -tri-a-] – V. repatria.

REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. A se întoarce, a se înapoia în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită).

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. repatriéz, 3 sg. și pl. repatriáză, 1 pl. repatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. repatriéze; ger. repatriínd (sil. -tri-ind)

A (se) repatria ≠ a (se) expatria

A se repatria ≠ a emigra

REPATRIÁ vb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absență). [Pron. -tri-a. / cf. lat. repatriere, fr. repatrier].

REPATRIÁ vb. refl., tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absență îndelungată. (< lat. repatriare, fr. repatrier)

A REPATRIÁ ~éz tranz. A face să se repatrieze. /<lat. repatriare, fr. repatrier

A SE REPATRIÁ mă ~éz intranz. (despre emigranți, prizonieri etc.) A se întoarce în patrie; a reveni în patrie. [Sil. -tri-a] /<lat. repatriare, fr. repatrier

*repatriéz v. tr. (lat. repatriare, a te înturna în patrie; it. re- și ri-. V. reperez). Duc înapoĭ în patrie (de ex., niște emigranțĭ săracĭ).