repartizare definitie

2 intrări

20 definiții pentru repartizare

REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.
REPARTIZÁRE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. – V. repartiza.
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.
REPARTIZÁRE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. Repartizare a sarcinilor = precizare a obligațiilor profesionale pe persoane, secții, ateliere, sectoare etc. – V. repartiza.
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui (după anumite norme). Brigadierul repartizează muncile între membrii brigăzii. STAT. GOSP. AGR. 32.
REPARTIZÁRE, repartizări, s. f. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei; distribuire, repartiție. Planul... prevedea de asemenea repartizarea brigăzilor pentru secerat, treierat și dezmiriștit. MIHALE, O. 499.
repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză
repartizáre s. f., g.-d. art. repartizắrii; pl. repartizắri
repartizá vb., ind. prez. 1 sg. repartizéz, 3 sg. și pl. repartizeáză
repartizáre s. f., g.-d. art. repartizării; pl. repartizări
REPARTIZÁ vb. 1. v. distribui. 2. v. atribui. 3. v. afecta. 4. v. aranja. 5. a trece, a vărsa. (L-a ~ la artilerie.)
REPARTIZÁRE s. 1. v. distribuire. 2. v. atribuire. 3. v. afectare. 4. v. aranjare. 5. trecere, vărsare. (~ lui în altă unitate.)
REPARTIZÁ vb. I. tr. 1. A distribui, a împărți. 2. A pune pe cineva într-un anumit loc sau domeniu de activitate; a numi. [Cf. fr. répartir, it. ripartire].
REPARTIZÁRE s.f. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei; repartiție; (spec.) înscris prin care este repartizat ceva. [< repartiza].
REPARTIZÁ vb. tr. 1. a distribui, a împărți. 2. a pune pe cineva într-un anumit loc sau domeniu de activitate; a numi. (după fr. répartir)
A REPARTIZÁ ~éz tranz. 1) (bunuri materiale) A da conform unor reguli sau principii; a împărți; a distribui. ~ rolurile. 2) (persoane) A împărți într-un spațiu (dând fiecăruia o anumită misiune); a distribui. 3) A împărți în prealabil, prevăzând modul de utilizare; a eșalona (în timp și în spațiu). ~ timpul de muncă. /<fr. répartir
repartizà v. a distribui: a repartiza bunurile Statului.
*repartizéz v. tr. (fr. repartir, part. repartissant). Împart, distribuĭ: a repartiza impozitele cu dreptate, a repartiza un contingent de soldațĭ pe la regimente. V. cisluĭesc.
REPARTIZA vb. 1. a distribui, a împărți, (înv.) a repartira, a repărți. (A ~ pîinea.) 2. a atribui, a da, a distribui, a împărți. (A ~ loturi de casă țăranilor.) 3. a afecta, a destina, a distribui. (A ~ un fond important pentru construcții.) 4. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 5. a trece, a vărsa. (L-a ~ la artilerie.)
REPARTIZARE s. 1. distribuire, distribuție, împărțire, repartiție, (înv.) repărțire. (~ unor ajutoare pentru sinistrați.) 2. atribuire, distribuire, împărțire. (~ unor loturi de casă.) 3. aranjare, așezare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, ordonare, rînduială, rînduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 4. trecere, vărsare. (~ lui la altă unitate.)

repartizare dex

Intrare: repartiza
repartiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: repartizare
repartizare substantiv feminin