Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru repartizare

REPARTIZ├ü, repartizez, vb. I. Tranz. A ├«mp─âr╚Ťi, a distribui ceva (dup─â anumite norme). ÔÇô Dup─â fr. r├ępartir.
REPARTIZ├üRE, repartiz─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a repartiza ╚Öi rezultatul ei. 2. (├Än sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de produc╚Ťie asupra costurilor produselor, a lucr─ârilor executate ╚Öi a serviciilor prestate. ÔÇô V. repartiza.
REPARTIZ├ü, repartizez, vb. I. Tranz. A ├«mp─âr╚Ťi, a distribui ceva (dup─â anumite norme). ÔÇô Dup─â fr. r├ępartir.
REPARTIZ├üRE, repartiz─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a repartiza ╚Öi rezultatul ei. 2. (├Än sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de produc╚Ťie asupra costurilor produselor, a lucr─ârilor executate ╚Öi a serviciilor prestate. Repartizare a sarcinilor = precizare a obliga╚Ťiilor profesionale pe persoane, sec╚Ťii, ateliere, sectoare etc. ÔÇô V. repartiza.
REPARTIZ├ü, repartizez, vb. I. Tranz. A ├«mp─âr╚Ťi, a distribui (dup─â anumite norme). Brigadierul repartizeaz─â muncile ├«ntre membrii brig─âzii. STAT. GOSP. AGR. 32.
REPARTIZ├üRE, repartiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a repartiza ╚Öi rezultatul ei; distribuire, reparti╚Ťie. Planul... prevedea de asemenea repartizarea brig─âzilor pentru secerat, treierat ╚Öi dezmiri╚Ötit. MIHALE, O. 499.
repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză
repartizáre s. f., g.-d. art. repartizắrii; pl. repartizắri
repartiz├í vb., ind. prez. 1 sg. repartiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. repartize├íz─â
repartizáre s. f., g.-d. art. repartizării; pl. repartizări
REPARTIZÁ vb. 1. v. distribui. 2. v. atribui. 3. v. afecta. 4. v. aranja. 5. a trece, a vărsa. (L-a ~ la artilerie.)
REPARTIZÁRE s. 1. v. distribuire. 2. v. atribuire. 3. v. afectare. 4. v. aranjare. 5. trecere, vărsare. (~ lui în altă unitate.)
REPARTIZ├ü vb. I. tr. 1. A distribui, a ├«mp─âr╚Ťi. 2. A pune pe cineva ├«ntr-un anumit loc sau domeniu de activitate; a numi. [Cf. fr. r├ępartir, it. ripartire].
REPARTIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a repartiza ╚Öi rezultatul ei; reparti╚Ťie; (spec.) ├«nscris prin care este repartizat ceva. [< repartiza].
REPARTIZ├ü vb. tr. 1. a distribui, a ├«mp─âr╚Ťi. 2. a pune pe cineva ├«ntr-un anumit loc sau domeniu de activitate; a numi. (dup─â fr. r├ępartir)
A REPARTIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (bunuri materiale) A da conform unor reguli sau principii; a ├«mp─âr╚Ťi; a distribui. ~ rolurile. 2) (persoane) A ├«mp─âr╚Ťi ├«ntr-un spa╚Ťiu (d├ónd fiec─âruia o anumit─â misiune); a distribui. 3) A ├«mp─âr╚Ťi ├«n prealabil, prev─âz├ónd modul de utilizare; a e╚Öalona (├«n timp ╚Öi ├«n spa╚Ťiu). ~ timpul de munc─â. /<fr. r├ępartir
repartizà v. a distribui: a repartiza bunurile Statului.
*repartiz├ęz v. tr. (fr. repartir, part. repartissant). ├Ämpart, distribu─ş: a repartiza impozitele cu dreptate, a repartiza un contingent de solda╚Ť─ş pe la regimente. V. cislu─şesc.
REPARTIZA vb. 1. a distribui, a ├«mp─âr╚Ťi, (├«nv.) a repartira, a rep─âr╚Ťi. (A ~ p├«inea.) 2. a atribui, a da, a distribui, a ├«mp─âr╚Ťi. (A ~ loturi de cas─â ╚Ť─âranilor.) 3. a afecta, a destina, a distribui. (A ~ un fond important pentru construc╚Ťii.) 4. a aranja, a a╚Öeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a ├«mp─âr╚Ťi, a ├«ntocmi, a ordona, a organiza, a or├«ndui, a potrivi, a pune, a r├«ndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, a drege, a tocmi. (A ~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 5. a trece, a v─ârsa. (L-a ~ la artilerie.)
REPARTIZARE s. 1. distribuire, distribu╚Ťie, ├«mp─âr╚Ťire, reparti╚Ťie, (├«nv.) rep─âr╚Ťire. (~ unor ajutoare pentru sinistra╚Ťi.) 2. atribuire, distribuire, ├«mp─âr╚Ťire. (~ unor loturi de cas─â.) 3. aranjare, a╚Öezare, clasare, clasificare, distribuire, ├«mp─âr╚Ťire, ordonare, r├«nduial─â, r├«nduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 4. trecere, v─ârsare. (~ lui la alt─â unitate.)

Repartizare dex online | sinonim

Repartizare definitie

Intrare: repartiza
repartiza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: repartizare
repartizare substantiv feminin