reparator definitie

11 definiții pentru reparator

REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează, întremează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. Care repară; p. ext. care întremează, înviorează. Așteaptă, calm, să dispară lumina zilei spre a putea gusta binefacerile somnului reparator. CARAGIALE, O. VII 44.
reparatór1 adj. m., pl. reparatóri; f. sg. și pl. reparatoáre
*reparatór2 s. m., pl. reparatóri
reparatór adj. m., pl. reparatóri; f. sg. și pl. reparatoáre
REPARATÓR s. v. depanator.
REPARATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care repară; reparatoriu; (p. ext.) înviorător. [< fr. réparateur, cf. lat. reparator].
REPARATÓR, -OÁRE adj. (și s.) care repară; reparatoriu. ◊ (jur.) care acoperă o pagubă. (< fr. réparateur)
REPARATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care repară. 2) jur. Care acoperă o daună. /<fr. réparateur
REPARATOR s. (TEHN.) depanator. (~ de televizoare.)

reparator dex

Intrare: reparator
reparator adjectiv