Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru reparat

REPAR├ü, rep├ír, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce ├«n stare bun─â, a repune ├«n stare de func╚Ťionare; (pop.) a drege. ÔÖŽ A c├órpi. 2. Fig. A ├«ndrepta, a corecta. ÔÖŽ (Rar) A ├«nlocui, a compensa. ÔÖŽ (Jur.) A acoperi o pagub─â, a pl─âti daune (pentru o stric─âciune, o insult─â etc.) ÔÇô Din fr. r├ęparer, lat. reparare.
REPAR├üT1 s. n. Faptul de a repara; reparare. ÔÇô V. repara.
REPAR├üT2, -─é, repara╚Ťi, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindc─â a fost readus ├«n stare de func╚Ťionare (prin repara╚Ťii, renov─âri etc.); recondi╚Ťionat, (pop.) dres2 (1). 2. Fig. ├«ndreptat, corectat. ÔÖŽ (Jur.; despre stric─âciuni, insulte etc.) Pentru care s-au pl─âtit daune. ÔÇô V. repara.
REPAR├ü, rep├ír, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce ├«n stare bun─â, a repune ├«n stare de func╚Ťionare; a drege. ÔÖŽ A c├órpi. 2. Fig. A ├«ndrepta, a corecta. ÔÖŽ (Rar) A ├«nlocui, a compensa. ÔÖŽ (Jur.) A acoperi o pagub─â, a pl─âti daune (pentru o stric─âciune, o insult─â etc.) ÔÇô Din fr. r├ęparer, lat. reparare.
REPAR├üT1 s. n. Faptul de a repara; reparare. ÔÇô V. repara.
REPAR├üT2, -─é, repara╚Ťi, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindc─â a fost readus ├«n stare de func╚Ťionare (prin repara╚Ťii, renov─âri etc.); recondi╚Ťionat, (pop.) dres2 (1). 2. Fig. ├Ändreptat, corectat. ÔÖŽ (Jur.; despre stric─âciuni, insulte etc.) Pentru care s-au pl─âtit daune. ÔÇô V. repara.
REPAR├ü, rep├ír, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte stricate, uzate) A face propriu pentru folosire, a readuce ├«n stare bun─â, a repune ├«n stare de func╚Ťionare; a drege. S─â sper─âm c─â va func╚Ťiona [telefonul]. Mai ales c─â l-ai reparat. SEBASTIAN, T. 73. I se huruie casa, iar de reparat nu ╚Öi-o poate. RETEGANUL, P. IV 54. ÔÖŽ A c├«rpi. Uneori se-ncuia ├«n odaie ╚Öi-╚Öi repara-n ascuns hainele. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 82. 2. Fig. A ├«ndrepta, a corecta. Dar imediat... se gr─âbi s─â repare impresia rea ce-o f─âcuse am├«ndurora. VLAHU╚Ü─é, O. A. 40. Sper c─â-n interesul d-tale chiar, te vei gr─âbi s─â repari sc─âparea din vedere. CARAGIALE, O. VII 221. ÔÖŽ A ├«nlocui, a compensa. Lipsa de putere ╚Öi voin╚Ť─â omul caut─â s-o repare cre├«ndu-╚Öi ├«n cer o f─âptur─â puternic─â cu o voin╚Ť─â absolut─â. GHEREA, ST. CR. II 314. ÔŚŐ Refl. pas. Mi-i timpul scurt ╚Öi ori╚Öice z─âbav─â E-o pierdere ce nu se mai repar─â. BENIUC, V. 17. ÔÖŽ (Jur.) A pl─âti. Instan╚Ťa poate obliga pe condamnat s─â repare daunele fixate de justi╚Ťie.
REPAR├üT s. n. Ac╚Ťiunea de a repara; reparare. S-a terminat reparatul tractoarelor. MIHALE, O. 15.
repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră
reparát s. n.
repará vb., ind. prez. 1 sg. repár, 3 sg. și pl. repáră
reparát s. n.
REPARÁ vb. 1. (pop.) a drege, (înv. și reg.) a tocmi, (prin Ban. și Transilv.) a tărtăzi. (A ~ un obiect stricat.) 2. v. depana. 3. v. regla. 4. v. drege. 5. a reface, (pop.) a drege, a meșteri, a meșterui, (înv. și reg.) a meremetisi, (reg.) a răpălui. (A ~ o casă.)
REPAR├ü vb. v. corecta, corija, ├«mbun─ât─â╚Ťi, ├«ndrepta, rectifica, retu╚Öa.
REPAR├üT s. 1. v. depanare. 2. v. repara╚Ťie.
REPARÁT adj. refăcut, (pop.) dres, (înv. și reg.) meremetisit, (reg.) răpăluit. (Casă ~.)
A repara Ôëá a defecta, a strica
REPAR├ü vb. I. tr. 1. A ├«ndrepta stric─âciunile, a reface ├«n stare bun─â de func╚Ťionare, a readuce (un obiect) ├«n bun─â stare, dup─â ce fusese stricat; a drege. 2. (Fig.) A ├«ndrepta, a corecta. ÔÖŽ A compensa. 3. (Jur.) A pl─âti daune (pentru o stric─âciune, pentru o insult─â). [P.i. rep├ír. / < fr. r├ęparer, cf. lat. reparare].
REPARÁT s.n. Reparare. [< repara].
REPAR├ü vb. tr. 1. a ├«ndrepta defectele unui lucru, ale unei piese, a repune ├«n stare bun─â, de func╚Ťionare; a drege. 2. (fig.) a ├«ndrepta, a corecta. ÔŚŐ a compensa. 3. (jur.) a pl─âti daune (pentru o stric─âciune, pentru o insult─â). (< fr. r├ęparer, lat. reparare)
A REPAR├ü rep├ír tranz. 1) (obiecte defectate) A repune ├«n func╚Ťiune; a drege; a tocmi. 2) fig. A modifica ├«n bine; a ├«ndrepta; a corecta; a corija. ~ o pierdere. 3) (daune, pagube) A pl─âti at├ót c├ót cost─â; a desp─âgubi; a compensa. /<fr. r├ęparer, lat. reparare
reparà v. 1. a drege: a repara o casă; 2. fig. a face să se uite, a șterge (în sens moral): a repara o greșală.
*rep├ír, a -├í v. tr. (lat. r├ęparo, -├íre; fr. r├ęparer. V. parez, a-p─âr). Dreg, fac la loc cum era: a repara o cas─â, o ha─şn─â, o stric─âc─şune. Restaurez, restabilesc: a-╚Ť─ş repara puterile. ├Ändrept, corijez: a repara o gre╚Öal─â. Da┼ş satisfac╚Ťiune: a repara o ofens─â.
repara vb. v. CORECTA. CORIJA. ├ÄMBUN─éT─é╚ÜI. ├ÄNDREPTA. RECTIFICA. RETU╚śA.
REPARA vb. 1. (pop.) a drege, (înv. și reg.) a tocmi, (prin Ban. și Transilv.) a tărtăzi. (A ~ un obiect stricat.) 2. (TEHN.) a depana, (pop.) a drege. (A ~ un vehicul, un televizor.) 3. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a regla, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ un instrument de măsură.) 4. a cîrpi, a drege. (A ~ un obiect spart.) 5. a reface, (pop.) a drege, a meșteri, a meșterui, (înv. și reg.) a meremetisi, (reg.) a răpălui. (A ~ o casă.)
REPARAT adj. refăcut, (pop.) dres, (înv. și reg.) meremetisit, (reg.) răpăluit. (Casă ~.)
REPARAT s. 1. (TEHN.) depanare, depana╚Ťie, reparare, repara╚Ťie, (pop.) dregere. (~ unui televizor.) 2. refacere, reparare, repara╚Ťie, (pop.) dregere, dres, (├«nv. ╚Öi reg.) meremet, meremetiseal─â, meremetisire, (reg.) r─âp─âluit, (prin Munt.) prefai, (├«nv.) meremetisit. (~ casei.)

Reparat dex online | sinonim

Reparat definitie

Intrare: repara
repara verb grupa I conjugarea I
Intrare: reparat (adj.)
reparat 1 adj. adjectiv
Intrare: reparat (s.n.)
reparat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular