repărțire definitie

10 definiții pentru repărțire

REPĂRȚÍRE, repărțiri, s. f. (Învechit) Repartiție, distribuție, împărțeală. O repărțire cît se poate mai largă și mai egală a sarcinelor și a răspunderilor în stat. ODOBESCU, S. III 340.
repărțí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repărțésc, imperf. 3 sg. repărțeá; conj. prez. 3 să repărțeáscă
repărțíre (înv.) s. f., g.-d. art. repărțírii; pl. repărțíri
repărțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repărțésc, imperf. 3 sg. repărțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. repărțeáscă
repărțíre s. f., g.-d. art. repărțírii; pl. repărțíri
repărțí vb., ind. prez. pers. 1 repart
REPĂRȚÍ vb. v. distribui, împărți, repartiza.
REPĂRȚÍRE s. v. distribuire, distribuție, împărțire, repartiție, repartizare.
repărți vb. v. DISTRIBUI. ÎMPĂRȚI. REPARTIZA.
repărțire s. v. DISTRIBUIRE. DISTRIBUȚIE. ÎMPĂRȚIRE. REPARTIȚIE. REPARTIZARE.

repărțire dex

Intrare: repărți (1 -part)
repărți 1 -part verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
Intrare: repărțire
repărțire substantiv feminin
Intrare: repărți (1 -părțesc)
repărți 1 -părțesc verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a