Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru reostricțiune

REOSTRICȚIÚNE, reostricțiuni, s. f. Contracție transversală a unui fascicul de purtători de sarcină electrică, datorită forțelor exercitate de câmpul magnetic propriu [Pr.: re-o-stric-ți-u-] – Din fr. reostriction.
REOSTRICȚIÚNE, reostricțiuni, s. f. Contracție transversală a unui fascicul de purtători de sarcină electrică, datorită forțelor exercitate de câmpul magnetic propriu [Pr.: re-o-stric-ți-u-] – Din fr. reostriction.
!reostricțiúne (re-os-tric-ți-u-/-o-stric-) s. f., g.-d. art. reostricțiúnii; pl. reostricțiúni
reostricțiúne s. f. (sil. re-; mf. -stric-) stricțiune[1] modificată
REOSTRICȚIÚNE s.f. (Fiz.) Contracție transversală a unui conductor străbătut de curent electric. [Pron. -ți-u-. / < fr. rhéostriction].
REOSTRICȚIÚNE s. f. contracție transversală a unui conductor lichid străbătut de curent electric. (< fr. rhéostriction)

reostricțiune definitie

reostricțiune dex

Intrare: reostricțiune
reostricțiune substantiv feminin
  • silabisire: re-; mf. -stric-