reorientare definitie

2 intrări

14 definiții pentru reorientare

REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.
REORIENTÁRE, reorientări, s. f. Acțiunea de a (se) reorienta. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: -ri-en-] – Re1- + orienta.
REORIENTÁRE, reorientări, s. f. Acțiunea de a (se) reorienta. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.
*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză
*reorientáre (re-o-ri-en-) s. f., g.-d. art. reorientắrii; pl. reorientắri
reorientá vb. (sil. re-o-ri-en-), ind. prez. 1 sg. reorientéz, 3 sg. și pl. reorienteáză
reorientáre s. f., pl. reorientări
REORIENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pron. re-o-ri-en-. / cf. fr. réorienter].
REORIENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reorienta și rezultatul ei. [Pron. re-o-ri-en-. / < reorienta].
REORIENTÁ vb. tr., refl. a (se) orienta într-o nouă direcție; a (se) readapta. (< fr. réorienter)
A REORIENTÁ ~éz tranz. A face să se reorienteze. [Sil. re-o-] /re- + a orienta
A SE REORIENTÁ mă ~éz intranz. A se orienta într-o nouă direcție. [Sil. re-o-] /re + a se orienta
reorientá vb. refl. I A se orienta într-o nouă direcție ◊ „K.G.B.-ul se reorientează [...] atenția agenților sovietici s-a deplasat acum de la secretele militare la informațiile cu caracter economic, științific și tehnologic.” R.l. 5 XI 91 p. 5 (din re- + orienta; cf. fr. réorienter; DEX-S)

reorientare dex

Intrare: reorienta
reorienta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-o-ri-en-
Intrare: reorientare
reorientare substantiv feminin