reordonare definitie

2 intrări

7 definiții pentru reordonare

REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.
REORDONÁRE, reordonări, s. f. Acțiunea de a reordona. [Pr.: re-o-] – V. reordonare.
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. – Re1- + ordona.
REORDONÁRE, reordonări, s. f. Acțiunea de a reordona. – V. reordonare.
*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză
reordoná vb. (sil. re-or-) ind. prez. 1 sg. reordonéz, 3 sg. și pl. reordoneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. reordonéze
REORDONÁ vb. tr. a repune în ordine, a ordona după alte criterii. (< fr. réordonner)

reordonare dex

Intrare: reordona
reordona verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-or-
Intrare: reordonare
reordonare substantiv feminin