Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

7 defini╚Ťii pentru reordonare

REORDON├ü, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricat─â sau a ordona dup─â alte criterii. [Pr.: re-o-] ÔÇô Pref. re- + ordona.
REORDON├üRE, reordon─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reordona. [Pr.: re-o-] ÔÇô V. reordonare.
REORDON├ü, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricat─â sau a ordona dup─â alte criterii. ÔÇô Re1- + ordona.
REORDON├üRE, reordon─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reordona. ÔÇô V. reordonare.
*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză
reordon├í vb. (sil. re-or-) ind. prez. 1 sg. reordon├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reordone├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. reordon├ęze
REORDON├ü vb. tr. a repune ├«n ordine, a ordona dup─â alte criterii. (< fr. r├ęordonner)

Reordonare dex online | sinonim

Reordonare definitie

Intrare: reordona
reordona verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-or-
Intrare: reordonare
reordonare substantiv feminin