REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială stricată sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Re1- + orândui.

REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

reorânduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reorânduiésc

reorânduíre s. n., g.-d. art. reorânduírii; pl. reorânduíri