reorânduire definitie

6 definiții pentru reorânduire

REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială stricată sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Re1- + orândui.
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.
reorânduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reorânduiésc
reorânduíre s. n., g.-d. art. reorânduírii; pl. reorânduíri

reorânduire dex

Intrare: reorândui
reorândui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: reorânduire
reorânduire substantiv neutru