Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru reocupare

REOCUP├ü, reoc├║p, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] ÔÇô Din fr. r├ęoccuper.
REOCUP├üRE, reocup─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reocupa ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: re-o-] ÔÇô V. reocupa.
REOCUP├ü, reoc├║p, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] ÔÇô Din fr. r├ęoccuper.
REOCUP├üRE, reocup─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reocupa ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: re-o-] ÔÇô V. reocupa.
reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă
reocupáre (re-o-) s. f., g.-d. art. reocupắrii; pl. reocupắri
reocupá vb. (sil. re-o-), ind. prez. 1 sg. reocúp, 3 sg. și pl. reocúpă
reocupáre s. f. (sil. re-o-) ocupare
REOCUPÁ vb. v. recuceri.
REOCUPÁRE s. v. recucerire.
REOCUP├ü vb. I. tr. A ocupa din nou, a recuceri. [Pron. re-o-, p.i. reoc├║p. / cf. fr. r├ęoccuper].
REOCUP├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reocupa ╚Öi rezultatul ei. [< reocupa].
REOCUP├ü vb. tr. a ocupa din nou, a recuceri. (< fr. r├ęoccuper)
A REOCUP├ü reoc├║p tranz. A ocupa din nou. [Sil. re-o-] /<fr. r├ęoccuper
reocupà v. a ocupa din nou.
*reoc├║p, a -├í v. tr. (re ╚Öi ocup). Ocup ─şar.
REOCUPA vb. a recîștiga, a recuceri, a relua, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul asediat.)
REOCUPARE s. recucerire, reluare. (~ orașului.)

Reocupare dex online | sinonim

Reocupare definitie

Intrare: reocupa
reocupa verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: re-o-
Intrare: reocupare
reocupare substantiv feminin
  • silabisire: re-o-