reocupare definitie

2 intrări

18 definiții pentru reocupare

REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.
REOCUPÁRE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reocupa.
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.
REOCUPÁRE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reocupa.
reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă
reocupáre (re-o-) s. f., g.-d. art. reocupắrii; pl. reocupắri
reocupá vb. (sil. re-o-), ind. prez. 1 sg. reocúp, 3 sg. și pl. reocúpă
reocupáre s. f. (sil. re-o-) ocupare
REOCUPÁ vb. v. recuceri.
REOCUPÁRE s. v. recucerire.
REOCUPÁ vb. I. tr. A ocupa din nou, a recuceri. [Pron. re-o-, p.i. reocúp. / cf. fr. réoccuper].
REOCUPÁRE s.f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [< reocupa].
REOCUPÁ vb. tr. a ocupa din nou, a recuceri. (< fr. réoccuper)
A REOCUPÁ reocúp tranz. A ocupa din nou. [Sil. re-o-] /<fr. réoccuper
reocupà v. a ocupa din nou.
*reocúp, a v. tr. (re și ocup). Ocup ĭar.
REOCUPA vb. a recîștiga, a recuceri, a relua, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul asediat.)
REOCUPARE s. recucerire, reluare. (~ orașului.)

reocupare dex

Intrare: reocupa
reocupa verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: re-o-
Intrare: reocupare
reocupare substantiv feminin
  • silabisire: re-o-