renumit definitie

12 definiții pentru renumit

RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru; vestit, faimos; strălucit, ilustru. Maxima pe care, cu șapte secoli în urmă-i, a formulat-o... renumitul vînător al mediului ev. ODOBESCU, S. III 60. Turnul din care, odată, bărbații renumiți vedeau romîne taberi pe cîmpi nemărginiți. ALEXANDRESCU, M. 10.
renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte
renumít adj. m., pl. renumíți; f. sg. renumítă, pl. renumíte
RENUMÍT adj. 1. v. celebru. 2. v. consacrat.
RENUMÍT, -Ă adj. Cu renume; vestit, celebru, ilustru. [După fr. renommé].
RENUMÍT, -Ă adj. cu renume; celebru, vestit, ilustru. (după fr. renommé)
RENUMÍT ~tă (~ți, ~te) Care se bucură de o anumită reputație; cu renume; vestit; slăvit; reputat. /<fr. renommé
renumit a. cu renume, faimos.
*renumít, -ă adj. (re- și numit, după fr. renommé). Celebru, ilustru: un savant renumit, (și ironic) un bețiv renumit.
RENUMIT adj. 1. celebru, faimos, ilustru, mare, reputat, vestit, (înv. și pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireș, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, reputat, vestit. (Un sportiv ~.)

renumit dex

Intrare: renumit
renumit adjectiv