rentare definitie

2 intrări

10 definiții pentru rentare

RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a aduce cîștig; a aduce rentă. Aud că avocatura rentează. C. PETRESCU, Î. II 132. Pămîntul nu mai rentează ca odinioară. REBREANU, R. I 165.
rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză
rentá vb., ind. prez. 3 sg. renteáză
RENTÁ vb. I. intr. A produce câștiguri; a aduce venit. ♦ (Fam.) A merita osteneală; a fi util. [P.i. 3 -tează. / < fr. renter].
RENTÁ vb. intr. a produce câștig; a aduce venit. ◊ (fam.) a merita osteneala. (< fr. renter)
A RENTÁ pers. 3 ~eáză intranz. A aduce venit, câștig, beneficii. ◊ (Nu) rentează (nu) merită osteneală; (nu) e rentabil. /<fr. renter
rentà v. a da o rentă, un venit.
*rentéz, a v. tr. (fr. renter, d. rente, rentă). Produc rentă, aduc venit: această moșie rentează mult.

rentare dex

Intrare: renta
renta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rentare
rentare infinitiv lung