Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru renta

RENT├ü, pers. 3 renteaz─â, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu c├ó╚Ötig, cu profit; a aduce rent─â, a fi productiv. ÔÖŽ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. ÔÇô Din fr. renter.
R├ëNT─é, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care ├«l poate ob╚Ťine un proprietar ├«n virtutea dreptului s─âu de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plat─â a dreptului de folosin╚Ť─â a acestora); dob├ónd─â produs─â de o obliga╚Ťiune. ÔŚŐ Rent─â viager─â = sum─â de bani pe care o persoan─â se oblig─â s-o pl─âteasc─â periodic alteia pe toat─â durata vie╚Ťii acesteia. ÔÖŽ (╚śi ├«n sintagma rent─â feudal─â) Plat─â (├«n munc─â, produse sau bani) la care era obligat iobagul fa╚Ť─â de st─âp├ónul s─âu. ÔÇô Din fr. rente.
RENT├ü, pers. 3 renteaz─â, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu c├ó╚Ötig, cu profit; a aduce rent─â, a fi productiv. ÔÖŽ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. ÔÇô Din fr. renter.
R├ëNT─é, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care ├«l poate ob╚Ťine un proprietar ├«n virtutea dreptului s─âu de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plat─â a dreptului de folosin╚Ť─â a acestora); dob├ónd─â produs─â de o obliga╚Ťiune. ÔŚŐ Rent─â viager─â = sum─â de bani pe care o persoan─â se oblig─â s-o pl─âteasc─â periodic alteia pe toat─â durata vie╚Ťii acesteia. ÔÖŽ (╚śi ├«n sintagma rent─â feudal─â) Plat─â (├«n munc─â, produse sau bani) la care era obligat iobagul fa╚Ť─â de st─âp├ónul s─âu. ÔÇô Din fr. rente.
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a aduce cîștig; a aduce rentă. Aud că avocatura rentează. C. PETRESCU, Î. II 132. Pămîntul nu mai rentează ca odinioară. REBREANU, R. I 165.
R├ëNT─é, rente, s. f. (├Än sistemul capitalist) Venit, profit anual produs de un capital plasat; dob├«nd─â produs─â de o obliga╚Ťiune ╚Öi pl─âtit─â de stat. ÔŚŐ Rent─â viager─â v. viager. ÔÖŽ (├Än feudalism) Plat─â (├«n munc─â, produse sau bani) la care era obligat iobagul fa╚Ť─â de st─âp├«nul s─âu. ├Än p─âr╚Ťile muntelui, ╚Ť─âranul nu este supus pentru aceea╚Öi parte de p─âm├«nt dec├«t la o rent─â fix─â anual─â. KOG─éLNICEANU, S. A. 159.
rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză
r├ęnt─â s. f., g.-d. art. r├ęntei; pl. r├ęnte
rentá vb., ind. prez. 3 sg. renteáză
r├ęnt─â s. f., g.-d. art. r├ęntei; pl. r├ęnte
RÉNTĂ s. (înv.) rendită. (A primi o ~ anuală.)
RENT├ü vb. I. intr. A produce c├ó╚Ötiguri; a aduce venit. ÔÖŽ (Fam.) A merita osteneal─â; a fi util. [P.i. 3 -teaz─â. / < fr. renter].
R├ëNT─é s.f. 1. (Ist.) Plat─â (├«n munc─â, ├«n produse sau ├«n bani) la care era obligat iobagul fa╚Ť─â de st─âp├ónul s─âu. 2. (Ec.) Venit pe care ├«l aduce cu regularitate un bun imobiliar ╚Öi care nu este legat de o activitate productiv─â a proprietarului acestora; dob├ónd─â a unei obliga╚Ťii emise de stat. ÔÖŽ Rent─â viager─â = rent─â anual─â care ├«nceteaz─â la moartea beneficiarului. [< fr. rente].
RENT├ü vb. intr. a produce c├ó╚Ötig; a aduce venit. ÔŚŐ (fam.) a merita osteneala. (< fr. renter)
R├ëNT─é s. f. 1. plat─â (├«n munc─â, ├«n produse sau ├«n bani) la care era obligat iobagul fa╚Ť─â de st─âp├ónul s─âu. 2. venit pe care ├«l aduce cu regularitate un bun (i)mobiliar ╚Öi care nu este legat de o activitae productiv─â a proprietarului. (< fr. rente)
A RENT├ü pers. 3 ~e├íz─â intranz. A aduce venit, c├ó╚Ötig, beneficii. ÔŚŐ (Nu) renteaz─â (nu) merit─â osteneal─â; (nu) e rentabil. /<fr. renter
RÉNTĂ ~e f. ec. Venit regulat pe care îl aduce o proprietate, fără ca posesorul acesteia să depună vreo activitate productivă. /<fr. rente
rentà v. a da o rentă, un venit.
rentă f. 1. venit anual: trăiește din rentele sale; 2. dobândă anuală a unui capital plasat: rentele pot fi viagere (cari se sting cu titularul) și perpetue (cari se transmit prin moștenire).
*r├ęnt─â f., pl. e (fr. rente, d. lat. pop. r├ęndita, d. r├ęddita, part. d. r├ęddere, a ├«napo─şa; it. r├ęndita. V. arend─â). Venit anual: a tr─âi din renta ta. Dob├«nda anual─â a unu─ş capital plasat: rent─â viager─â (p├«n─â la moarte), rent─â perpetu─â (care r─âm├«ne urma╚Öilor).
*rent├ęz, a -├í v. tr. (fr. renter, d. rente, rent─â). Produc rent─â, aduc venit: aceast─â mo╚Öie renteaz─â mult.
RENTĂ s. (înv.) rendită. (A primi o ~ anuală.)
R├ëNT─é (< fr.) s. f. Venit regulat pe care ├«l ob╚Ťine un proprietar ├«n virtutea dreptului s─âu de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plat─â a drepturilor de folosin╚Ť─â a acestora). ÔŚŐ R. viager─â v. viager. ÔŚŐ R. economic─â = surplusul de venit pe care ├«l prime╚Öte un factor de produc╚Ťie (p─âm├óntul, capitalul, munca) fa╚Ť─â de venitul necesar pentru a-l men╚Ťine ├«n ocuparea prezent─â. ÔŚŐ R. funciar─â = venitul periodic, sub form─â b─âneasc─â sau ├«n natur─â, primit de proprietarul terenului ├«n schimbul ced─ârii dreptului de ocupare ╚Öi de utilizare a acestuia, conform cu termenii unui contract de arendare a terenului.
Ren╚Ť/a, -ea, v. Fran╚Ť 4, 5.

Renta dex online | sinonim

Renta definitie

Intrare: rent─â
rent─â substantiv feminin
Intrare: renta
renta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Ren╚Ťa
Ren╚Ťa