RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din ucr. dial. rjien.

RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din ucr. dial. rjien.

rénie (teren) (-ni-e) s. f., art. rénia (-ni-a), g.-d. art. réniei; pl. rénii, art. réniile (-ni-i-)

rénie (geol.) s. f. (sil. -ni-e), art. rénia (sil. -ni-a), g.-d. art. réniei; pl. rénii, art. réniile (sil. -ni-i-)

RÉNIE s. (GEOGR.) (reg.) prundiș. (~ din meandrul unui râu.)

renie f. plajă, marginea mării cu fundul puțin adânc. [Rus. RENIIE, (rut. RIN), plajă].

rénie f. (vsl. rĭenĭ, renĭ, rut. rinĭ, plajă. Cp. și Dac. 1, 212). Dun. Rar. Plajă, splaĭ, mal nisipos neted. V. obrejă.

RENIE s. (GEOGR.) (reg.) prundiș. (~ din meandrul unui rîu.)