renghi definitie

11 definiții pentru renghi

RENGHI, renghiuri, s. n. (În expr.) A juca (cuiva) renghiul (sau un renghi) = a păcăli (pe cineva), a face (cuiva) o farsă. – Din tc. renç „suferință, durere”.
RENGHI, renghiuri, s. n. (În expr.) A juca (cuiva) renghiul (sau un renghi) = a păcăli (pe cineva), a face (cuiva) o farsă. – Din tc. renç „suferință, durere”.
RENGHI, renghiuri, s. n. (Numai în expr.) A juca renghiul (sau un renghi) (cuiva) = a păcăli (pe cineva), a face (cuiva) o farsă, a-i juca o festă. Încă de pe cînd era copil i-a jucat renghiuri. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 79. El nu lua aminte la șoaptele lor, nu se uita la tertipurile și la renghiurile ce-i tot juca. ISPIRESCU, L. 337. Băiatul îi răspunse că zîna, înfuriată de renghiul ce i s-a jucat, a pus mîna pe toate caprele. POPESCU, B. IV 61.
renghi s. n., pl. rénghiuri
renghi s. n., pl. rénghiuri
RENGHI s. v. farsă, festă, ghidușie, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, ștrengărie.
rénghi (rénghiuri), s. n.1. Farsă, bufonadă. – 2. Mișcare greșită, festă. – Var. renchi. Mr. renghia. Tc. (per.) rengy (Șeineanu, II, 301; Lokotsch 1700), cf. ngr. ῥέγϰι, sb. renk.
RENGHI ~uri n.: A juca (sau a face) cuiva ~ul (sau un ~) a păcăli pe cineva (pentru a se amuza); a face cuiva o farsă. /<turc. reng, renk
renghiu n. festă, păcăleală: se temură să nu le fi jucat iarăș vrun renghiu ISP. [Turc. RENG, viclenie].
renghĭ și (rar) renchĭ n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] renk, reng, coloare, reng etmek, a înșela). Păcăleală, festă, farsă: a juca cuĭva un renghĭ.
renghi s. v. FARSĂ. FESTĂ. GHIDUȘIE. GLUMĂ. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLITURĂ. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.

renghi dex

Intrare: renghi
renghi substantiv neutru