Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru rena╚Ötere

REN├ü╚śTE, ren├ísc, vb. III. Intranz. A se na╚Öte din nou, a lua fiin╚Ť─â. ÔÖŽ A se ar─âta, a se ivi din nou, a reap─ârea. ÔÖŽ A se trezi la via╚Ť─â, a se ├«nnoi, a se ├«nviora, a ├«nflori. ÔÖŽ A se forma; a se reface. ÔÇô Pref. re- + na╚Öte (dup─â fr. rena├«tre).
RENA╚śT├ëRE, rena╚Öteri, s. f. Faptul de a rena╚Öte; trezire la o via╚Ť─â nou─â; refacere; av├ónt, re├«nflorire, reviriment. ÔÖŽ Epoc─â din istoria Europei care cuprinde sec. XIV-XVI, caracterizat─â prin mari inven╚Ťii ╚Öi descoperiri geografice, ├«nflorirea ╚Ötiin╚Ťelor ╚Öi artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antic─â. ÔÇô Din rena╚Öte.
REN├ü╚śTE, ren├ísc, vb. III. Intranz. A se na╚Öte din nou, a lua fiin╚Ť─â. ÔÖŽ A se ar─âta, a se ivi din nou, a reap─ârea. ÔÖŽ A se trezi la via╚Ť─â, a se ├«nnoi, a se ├«nviora, a ├«nflori. ÔÖŽ A se forma; a se reface. ÔÇô Re1- + na╚Öte (dup─â fr. rena├«tre).
REN├ü╚śTERE, rena╚Öteri, s. f. Faptul de a rena╚Öte; trezire la o via╚Ť─â nou─â; refacere; av├ónt, re├«nflorire, reviriment. ÔÖŽ (╚śi ca n. pr.) Mi╚Öcare social-politic─â ╚Öi cultural─â, din sec. XIV p├ón─â ├«n sec. XVI, ├«n Europa occidental─â, caracterizat─â prin mari inven╚Ťii ╚Öi descoperiri geografice, prin ├«nflorirea ╚Ötiin╚Ťelor ╚Öi artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antic─â; epoc─â din istoria Europei ├«n care s-a manifestat aceast─â mi╚Öcare. ÔÇô Din rena╚Öte.
REN├ü╚śTE, ren├ísc, vb. III. Intranz. 1. A se na╚Öte din nou. Poate c─â-ntr-un fir de iarb─â vom rena╚Öte am├«ndoi. LESNEA, I. 137. S├«nt tot ei cei cari renasc ├«n str─ânepo╚Ťi. EMINESCU, N. 53. ÔÖŽ (Despre abstracte) A se ivi din nou, a reap─ârea. (Refl.) Sim╚Ť o durere murind ╚Öi o bucurie ren─âsc├«ndu-se ├«n sufletul meu. NEGRUZZI, S. III 360. ÔÖŽ A se trezi la via╚Ť─â, a se ├«nnoi. Natura rena╚Öte prim─âvara. Ôľş Livezile, dup─â anul de pustiire, t├«njesc; dar renasc apoi. SADOVEANU, O. VI 402. ÔŚŐ (├Än compara╚Ťii) Iubire, sete de via╚Ť─â, Tu e╚Öti puterea creatoare Sub care inimile noastre Renasc ca florile ├«n soare. VLAHU╚Ü─é, O. A. 65. 2. A se forma, a se reface. Pe ruinile acestui sat a ren─âscut altul, un sat de pescari. BOLINTINEANU, O. 304. Secolul al XIX-lea... a v─âzut ren─âsc├«nd ca din cenu╚Öe state nou─â ca Grecia, ca Belgia, Rom├«nia, Serbia ╚Öi Bulgaria. GHICA, S. A. 27.
REN├ü╚śTERE, rena╚Öteri, s. f. Faptul de a rena╚Öte; trezire la via╚Ť─â nou─â; refacere; fig. av├«nt, ├«nflorire. Rena╚Öterea ╚Öi bucuria prim─âverii stau ├«nchise ├«n muguri. SADOVEANU, O. VI 399. Apar╚Ťine genera╚Ťiei care a preg─âtit sosirea m─âre╚Ťelor a╚Öez─âminte de unde au ie╚Öit rena╚Öterea ╚Öi ├«nsemn─âtatea Rom├«niei de ast─âzi. ALECSANDRI, S. 172. ÔÖŽ Mi╚Öcare social-politic─â ╚Öi cultural─â, din secolele al XIV-lea p├«n─â ├«n al XVI-lea, ├«n Europa occidental─â, n─âscut─â ├«n cadrul luptei burgheziei ├«mpotriva feudalismului; se caracterizeaz─â prin mari inven╚Ťii ╚Öi descoperiri geografice, prin ├«nflorirea ╚Ötiin╚Ťelor ╚Öi artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antic─â. Sculptorul francez [Jean Goujon], unul din luceferii acelei epoci ÔÇô cu drept cuv├«nt numit─â Rena╚Ötere ÔÇô ├«n care produc╚Ťiuni de frunte ├«n litere ╚Öi arte, ca florile prim─âvara, r─âs─âreau prin toat─â Europa din imagina╚Ťiunile stimulate de studiul modelelor antice. ODOBESCU, S. III 56.
ren├í╚Öte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ren├ísc, 1 pl. ren├í╚Ötem; ger. ren─âscß║ąnd; part. ren─âsc├║t
renáștere (faptul de a renaște) s. f., g.-d. art. renáșterii; pl. renáșteri
!Renáșterea (mișcare culturală) s. propriu f., g.-d. Renáșterii
renáște vb. naște
renáștere s. f. naștere
REN├ü╚śTE vb. (fig.) a ├«nvia. (Natura ~.)
RENA╚śTERE TIMPUR├ŹE s. (IST., ARTE) v. quattrocento.
REN├ü╚śTE vb. III. intr. A se na╚Öte din nou; a reap─ârea. ÔÖŽ A se trezi din nou la via╚Ť─â, a se ├«nnoi. [P.i. ren├ísc. / dup─â fr. rena├«tre].
REN├ü╚śTERE s.f. 1. Trezire la o via╚Ť─â nou─â, refacere; re├«nflorire, reviriment, av├ónt. 2. Mi╚Öcare social-politic─â ╚Öi cultural─â din sec. XIV-XVI ├«n Europa occidental─â, care s-a caracterizat prin mari inven╚Ťii ╚Öi descoperiri geografice, prin ├«nflorirea ╚Ötiin╚Ťelor ╚Öi a artelor ╚Öi prin re├«nvierea interesului pentru cultura antic─â. [< rena╚Öte, dup─â fr. Renaissance, it. Rinascimento].
REN├ü╚śTE vb. intr. 1. a se na╚Öte din nou; a se regenera. ÔŚŐ (fig.) a se trezi din nou la via╚Ť─â. 2. (fig.) a se produce din nou; a reap─ârea. 3. (fig.) a se reface, a se ├«nviora, a ├«nflori. (dup─â fr. rena├«tre)
REN├ü╚śTERE s. f. 1. trezire la o via╚Ť─â nou─â, refacere; re├«nflorire, reviriment, av├ónt. 2. mi╚Öcare social-politic─â ╚Öi cultural─â din sec. XIV-XVI ├«n Europa occidental─â, ├«n lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizat─â prin mari inven╚Ťii ╚Öi descoperiri geografice, prin ├«nflorirea ╚Ötiin╚Ťelor ╚Öi a artelor ╚Öi prin re├«nvierea interesului pentru cultura antic─â. (< rena╚Öte, /II/ dup─â fr. Renaissance)
A REN├ü╚śTE ren├ísc intranz. A se na╚Öte din nou; a re├«nvia. Natura rena╚Öte. /re- + a na╚Öte
REN├ü╚śTERE ~i f. 1) v. A RENA╚śTE. 2) (├«n Europa occidental─â ╚Öi central─â din sec. XIV-XVI) Mi╚Öcare social-politic─â ╚Öi cultural─â, determinat─â de lupta burgheziei ├«mpotriva feudalismului ╚Öi caracterizat─â prin promovarea unei concep╚Ťii optimiste despre demnitatea ╚Öi mare╚Ťia omului, prin ├«nflorirea ╚Ötiin╚Ťelor ╚Öi artelor ╚Öi prin interes sporit pentru cultura antic─â. 3) Epoc─â istoric─â care include aceast─â perioad─â de timp. [G.-D. rena╚Öterii] /v. a rena╚Öte
renaște v. 1. a naște din nou; 2. a reapare: frunzele renasc.
renaștere f. 1. a doua naștere; 2. V. Renaștere.
Rena╚Ötere f. 1. epoc─â ce se ├«ntinde dela coprinderea Constantinopolei de Turci (1453) p├ón─â la sf├ór╚Öitul sec. XVI, c├ónd, dup─â decaden╚Ťa medieval─â, se produse ├«n arte ╚Öi ├«n ╚Ötiin╚Ťe o transformare inspirat─â de antichitate; 2. stil de arhitectur─â ├«n sec. XV ╚Öi XVI, caracterizat printrÔÇÖo ├«ntoarcere la formele antice.
*ren├ísc, -n─âsc├║t, a -n├í╚Öte v. intr. (re- ╚Öi nasc; fr. re-na├«tre. ÔÇô Se conj. ca nasc). M─â nasc ─şar: fen├şcele, dup─â fabul─â, ren─â╚Ötea din cenu╚Öa lu─ş. R─âsar ─şar: vegeta╚Ťiunea rena╚Öte. Fig. Prind puter─ş ─şar, ├«nfloresc: aria rena╚Öte. ÔÇô La Dos. m─â prenasc.
*ren├í╚Ötere f. Na╚Ötere din no┼ş. Fig. Dezvoltare (├«nflorire) din no┼ş, ma─ş ales vorbind de mi╚Öcarea literar─â, artistic─â ╚Öi ╚Ötiin╚Ťific─â din seculu XV ╚Öi XVI ╚Öi care era ├«nteme─şat─â ├«n mare parte pe imita╚Ťiunea antichit─â╚Ťi─ş. Stilu Rena╚Öteri─ş, un fel de stil care imita arhitectura veche. ÔÇô Rena╚Öterea sÔÇÖa produs ├«n E┼şropa ├«n seculu XV ╚Öi XVI, ma─ş ales de la 1453, c├«nd Turci─ş a┼ş cucerit Constantinopolu, ─şar ├«nv─â╚Ťa╚Ťi─ş bizantin─ş, fugind la Roma, a┼ş contribuit s─â inspire gustu culturi─ş antice. Aceast─â mi╚Öcare a fost mult u╚Öurat─â de inven╚Ťiunea tipografii─ş, care a popularizat operele geniilor antichit─â╚Ťi─ş, ╚Öi pin inven╚Ťiunea arte─ş de a grava, care a popularizat operele de art─â. ├Än Italia, Rena╚Öterea a avut ca protector─ş pe ─Čuli┼ş II ╚Öi Leon X, care-─ş ├«ncurajar─â pe scri─ştor─ş ╚Öi pe arti╚Öt─ş. E epoca lu─ş Ariosto, Machiavelli, Bembo, Tasso, Trissino, Giotto, Orcagna, Brunelleschi, Donatello, Lucca della Robbia, Cimabue, Fra Angelico, Leonardo da Vinci, Rafael, Michel├íngelo Buonarroti1, Bramante ╚Ö. a. ├Än Italia, rena╚Öterea literar─â ╚Öi ╚Ötiin╚Ťific─â a mers paralel cu cea artistic─â. ÔÇô Campaniile armate─ş franceze ├«n Italia ├«─ş f─âcur─â pe Francej─ş s─â se entuziasmeze de no┼şa mi╚Öcare. Francisc I fund─â ÔÇ×Colegiu Francii─şÔÇŁ (College de France); Rabelais public─â nemuritoarea lu─ş s├ítir─â; Marot se distinge pin ÔÇ×eleganta flec─ârireÔÇŁ (lÔÇÖ├ęlegant badinage); Ronsard ╚Öi Ple─şada se silesc s─â ├«nvie limba francez─â. Dac─â poezia e reprezentat─â ma─ş slab, ├«n schimb filosofia ╚Öi erudi╚Ťiunea ocup─â un mare loc at├«t pin Francej─ş (Lescot, Delorme, Goujon, Cousin, Germain Pilon), c├«t ╚Öi pin Italieni─ş atra╚Ö─ş ├«n Francia de c─âtre Francisc I (Leonardo da Vinci, Primaticcio, del Sarto, Cellini). ÔÇô Stilu Rena╚Öteri─ş, caracterizat pintrÔÇÖo ├«ntoarcere la formele antice sÔÇÖa manifestat ├«n Italia la finele evulu─ş medi┼ş, sÔÇÖa impus ├«ncet-├«ncet tuturor artelor plastice ├«n timpu secululu─ş XV. Arhitec╚Ťi─ş Brunelleschi, Alberti, Bramante, Palladio; sculptori─ş Jacopo della Quercia, Ghiberti, Donatello, Verrocchio, Pollajuolo, Michel├íngelo; pictori─ş Gentile da Fabriano, Fra Angelico, Gozzoli, Carpaccio, ce─ş do─ş Bellini, Massaccio, Rafael, Leonardo da Vinci, Mantegna, Perugin, Botticelli, Michel├íngelo ├«s or─ş ini╚Ťiatori─ş, or─ş mari─ş mae╚Ötri a─ş rena╚Öteri─ş italiene. ÔÇô ├Än Francia, acest stil p─âtrunde tradi╚Öiunile gorice la arti╚Öt─ş ca arhitec╚Ťi─ş Bullant, Philibert Delorme, Lescot sa┼ş sculptoru Michel Colombe ╚Öi ma─ş ales, supt auspiciile ╚Öcoale─ş franco-italiene de la Fontainebleau ╚Öi a pictorilor italien─ş Primaticcio ╚Öi Rosso, triunf─â cu sculptori─ş Jean Goujon, Germain Pilon, Ligier Richier sa┼ş pictoru Jean Cousin. ÔÇô ├Än Spania, arta italo-antic─â triunf─â u╚Öor ├«n statuarie ╚Öi arhitectur─â. ÔÇô ├Än ╚Ť─ârile Nordulu─ş, ideile Rena╚Öteri─ş nu reu╚Öir─â de c├«t ├«ncet-├«ncet s─â modifice arta indigen─â.[1]
RENA╚śTE vb. (fig.) a ├«nvia. (Natura ~.)
Rena╚Öterea. Epoc─â de ├«nflorire cultural─â proprie ├«ndeosebi ╚Ť─ârilor Europei occidentale, ap─ârut─â la sf├ór╚Öitul evului mediu (sec. 14-16). Cuprinde ├«n egal─â m─âsur─â ╚Ötiin╚Ťele, filosofia, literatura ╚Öi artele, av├ónd drept tr─âs─âtur─â general─â umanismul, ca reac╚Ťie fa╚Ť─â de spiritul religios medieval. ├Än domeniul artelor, R. se caracterizeaz─â prin tendin╚Ťa spre perfec╚Ťiune al c─ârei model a fost antic. greco-roman─â. R. muzical─â este o perioad─â stilistic─â bine determinat─â ├«n evolu╚Ťia acestei arte, reprezent├ónd at├ót o culmina╚Ťie fa╚Ť─â de trecut, c├ót ╚Öi o baz─â de dezvoltare a muzicii pentru sec. urm─âtoare. R. ├«nsumeaz─â toate cucerile de p├ón─â atunci ale tehnicii polif., pe care o duce la apogeu, realiz├ónd ceea ce ├«n istoria muzicii poart─â numele de ÔÇ×epoca de aur a polif. vocaleÔÇŁ. Cele mai caracteristice genuri (1, 2) vocale polif. care ilustreaz─â aceast─â epoc─â prin forme des─âv├ór╚Öite sunt: motetul* ╚Öi misa* ├«n muzica religioas─â, chansonul* fr. ╚Öi madrigalul* it. ├«n cea profan─â. La f─âurirea tezaurului muzical al R. ╚Öi-au adus contribu╚Ťia mari personalit─â╚Ťi creatoare: Josquin des Pr├ęs, Orlando di Lasso, ├«n ╚Ü─ârile de Jos; Palestrina, Marenzio, Gesualdo da Venosa, Andrea ╚Öi Giovanni Gabrieli, Monteverdi ├«n Italia ÔÇô cu mai multe ╚Öcoli: roman─â*, vene╚Ťian─â*, florentin─â; Janequin, Claude Le Jeune, ├«n Fran╚Ťa; Tomas Luis de Victoria, ├«n Spania; Dowland, Thomas Morley ├«n Anglia; Hans Leo Hassler, ├«n Germania. De╚Öi R. s-a afirmat ├«n muzic─â mai t├órziu dec├ót ├«n celelalte arte, atributele sale esen╚Ťiale (laicizarea muzicii, ca expresie a suflului umanist, perfec╚Ťionarea tehnicii polif., condi╚Ťie a m─âiestriei artistice) au fost preg─âtite cu mult timp ├«nainte. Astfel, Ars Nova* (fr., cu G. De Machault, ╚Öi it., cu Fr. Landino) introduce ├«n forme polif. genurile laice de provenien╚Ť─â pop. [ballata ÔÇô v. balad─â (I, 1, 2), rondellus*, virelai*, caccia*], iar ╚Öcoala polif. franco-flamand─â (v. neerlandez─â, muzic─â) din sec. 15 (G. Dufay, J. Ockeghem, G. Binchois, J. Obrecht) ajunge la o deosebit─â virtuozitate a artei contrapunctice imitative*. P─âtrunderea tehnicii flamande ├«n Italia a fost urmat─â de o influen╚Ť─â reciproc─â, contribuind la ├«mbinarea spiritului speculativ nordic cu melodicitatea mediteranean─â, fenomen caracteristic apogeului R. Laicizarea muzicii s-a produs nu numai pe calea c├óntecului pop. ci ╚Öi prin aceea a abord─ârii unor texte din poezia cult─â. Madrigalul it. recurge la versurile lui Petrarca ╚Öi Tasso, iar chansonul fr. la cele ale lui Cl. Marot ╚Öi P. Ronsard. Este de men╚Ťionat tendin╚Ťa poe╚Ťilor fr. ai Pleiadei de a re├«nvia metrul (3) antic, ceaa ce a avut drept urmare o ├«mbog─â╚Ťire a crea╚Ťiilor muzicale sub aspect ritmic. Imitarea antichit─â╚Ťii a dus ├«ns─â ╚Öi la consecin╚Ťe mai profunde asupra evolu╚Ťiei muzicii ├«n general. Datorit─â descoperirii tragediei* antice, la sf├ór╚Öitul R., prin contribu╚Ťia Cameratei florentine*, apare opera*, str├óns legat─â de transformarea radical─â a limbajului muzical datorit─â dezvolt─ârii monodiei (2) acompaniate. Structura polif. de p├ón─â atunci, format─â din linii melodice suprapuse, este ├«nlocuit─â printr-o structur─â armonic─â, const├ónd dintr-o melodie principal─â plasat─â pe un suport acordic. Cadrul orizontal-modal de desf─â╚Öurare a liniilor din ╚Ťes─âtura polif. las─â loc cadrulului vertical-armonic, deschiz├ónd o nou─â er─â ├«n dezvoltarea muzicii europ., cea a armoniei (III, 1) tonal-func╚Ťionale. Procesul de destr─âmare a polif. vocale la sf├ór╚Öitul R. a fost determinat ╚Öi de larga r─âsp├óndire a diferitelor instr. de acomp. (laut─â, clavecin*, org─â*), care, prelu├ónd executarea muzicii plurivocale (v. multivocalitate), au ac╚Ťionat asupra ei printr-o simplificare a polif. ├«n favoarea unei trat─âri armonice. Consolidarea noului stil armonic va evolua apoi, m├ón─â ├«n m├ón─â cu tendin╚Ťa general─â de instrumentare, a muzicii, spre epoca barocului* muzical.
FRONTUL RENA╚śTERII NA╚ÜIONALE, partid politic unic ├«n stat (primul partid de ÔÇ×mas─âÔÇŁ din istoria Rom├óniei), ├«nfiin╚Ťat la 28 iun. 1938, care cuprindea ├«n r├óndurile sale pe to╚Ťi cet─â╚Ťenii ╚Ť─ârii, cu excep╚Ťia militarilor activi ╚Öi a judec─âtorilor, av├ónd drept scop sprijinirea monarhiei ├«n general ╚Öi a regimului autoritar al regelui Carol II. ╚śeful suprem al F.R.N. era regele. La alegerile parlamentare din 1 iun. 1939, deputa╚Ťii ╚Öi senatorii au fost obliga╚Ťi s─â depun─â jur─âm├ónt de credin╚Ť─â fa╚Ť─â de rege ╚Öi s─â poarte uniforma F.R.N. (de culoare albastr─â). La 20 ian. 1940 s-a instituit func╚Ťia de pre╚Öedinte, ├«n care a fost numit Al. Vaida-Voevod, iar la 22 iun. 1940, Carol II a hot─âr├ót transformarea F.R.N. ├«n Partidul Na╚Ťiunii, declarat ÔÇ×partid unic ╚Öi totalitarÔÇŁ, sub conducerea suprem─â a regelui. Desfiin╚Ťat prin Decretul din 9 sept. 1940.
RENA╚śTEREA, epoc─â ├«n istoria Europei, care cuprinde, ├«n linii generale, sec. 14-16, perioada de tranzi╚Ťie de la societatea medieval─â la cea modern─â. R. a ├«nceput ├«n Italia, unde au ap─ârut mai ├«nt├ói germenii rela╚Ťiilor capitaliste, dar a fost un fenomen general european, care s-a dezvoltat, mai cur├ónd sau mai t├órziu, ├«n cadrul societ─â╚Ťii medievale, cunosc├ónd deosebiri de la o ╚Ťar─â la alta, ├«n func╚Ťie de etapa istoric─â ╚Öi de situa╚Ťia specific─â, de tradi╚Ťie etc. ├Än epoca R., se dezvolt─â burghezia, ├«ncepe emanciparea ╚Ť─âr─ânimii, iar nobilimea pierde treptat suprema╚Ťia economic─â, p─âstr├óndu-╚Öi doar preeminen╚Ť─â politico-social─â. Cu excep╚Ťia Italiei ╚Öi a Germaniei, de exemplu, ├«n care f─âr├ómi╚Ťarea politic─â s-a men╚Ťinut mult─â vreme, se formeaz─â statele centralizate ├«n jurul monarhiei (Fran╚Ťa, Spania, Anglia), care ├«ncurajeaz─â expansiunea comercial─â, protejeaz─â creditul ╚Öi sprijin─â industria. ├Än epoca R. au loc marile descoperiri geografice (c─âl─âtoriile lui Henric Navigatorul, Vasco da Gama, Cristofor Columb, Fernando de Magellan ╚Ö.a.), care au spart limitele vechii lumi cunoscute, pun├ónd bazele comer╚Ťului mondial ╚Öi gr─âbind, prin exploatarea noilor teritorii cucerite, procesul acumul─ârii capitalului. Ca urmare a acestor schimb─âri din economie ╚Öi din structura social─â, ├«ncep s─â apar─â statele na╚Ťionale moderne, care corespund cel mai bine cerin╚Ťelor de dezvoltare a rela╚Ťiilor capitaliste ╚Öi a noii clase burgheze. Statele moderne cu interesele lor na╚Ťionale se substituie pe arena european─â celor dou─â mari entit─â╚Ťi cu voca╚Ťie universal─â ÔÇô Biserica catolic─â ╚Öi Imperiul ÔÇô a c─âror rivalitate pentru hegemonie dispare. Acestor transform─âri social-economice ╚Öi politice profunde le-a corespuns un av├ónt f─âr─â precedent ╚Öi ├«n domeniul culturii, o perioad─â de ├«nflorire a artei, literaturii, ╚Ötiin╚Ťei, g├óndirii social-politice ╚Öi filozofice. Purt─âtorii noii culturi ╚Öi ideologii, ei, umani╚Ötii, au considerat epoca lor o epoc─â de ÔÇ×rena╚ÖtereÔÇŁ spiritual─â, ├«ntemeiat─â pe re├«nvierea culturii antice greco-romane, dup─â o lung─â perioad─â de ├«ntuneric ╚Öi de dec─âdere. Umani╚Ötii au creat o cultur─â nou─â, profan─â, ├«n centrul c─âreia se afla omul, opus─â culturii impregnate de dogmele ╚Öi ├«nv─â╚Ť─âturile ecleziastice ale societ─â╚Ťii medievale. Ascetismului ╚Öi pesimismului medieval, R. i-a opus o concep╚Ťie nou─â, optimist─â, despre lume, p─âtruns─â de ├«ncrederea ├«n om ╚Öi ├«n natur─â, de idealul unei fericiri terestre. ├Änv─â╚Ťa╚Ťii R. au f─âcut elogiul culturii, al studiilor umaniste ca mijloc de ├«nnobilare ╚Öi de des─âv├ór╚Öire a omului, au formulat idealul unei dezvolt─âri multilaterale a personalit─â╚Ťii, a omului universal, ├«ntruchipat ├«n figura unor titani ai crea╚Ťiei ╚Öi ai ac╚Ťiunii, ca Leonardo da Vinci, Michelangelo sau D├╝rer. R. a promovat spiritul critic, a╚Öez├ónd ra╚Ťiunea mai presus de credin╚Ť─â ╚Öi de tradi╚Ťie. Ea a pus bazele ╚Ötiin╚Ťelor moderne ale naturii, a ini╚Ťiat istoriografia modern─â, ├«ntemeiat─â pe o concep╚Ťie laic─â ╚Öi pe studiul critic al izvoarelor, a asigurat triumful limbilor ÔÇ×vulgareÔÇŁ ├«n literatur─â. ╚śtiin╚Ťele naturii au cunoscut ├«n epoca R. un puternic av├ónt. Din aceast─â epoc─â dateaz─â ├«nceputurile ╚Ötiin╚Ťelor moderne ale naturii, ├«ntemeiate pe experiment ╚Öi pe aplicarea matematicii. Ramurile ╚Ötiin╚Ťei care se dezvolt─â cu prec─âdere sunt: mecanica cereasc─â ╚Öi terestr─â ╚Öi, ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu ele, disciplinele matematice. Cea mai mare realizare ╚Ötiin╚Ťific─â a epocii o constituie crearea sistemului heliocentric de c─âtre Copernic, care a dat o lovitur─â decisiv─â viziunii tradi╚Ťionale, care plasa P─âm├óntul ├«n centrul Universului. Galilei pune bazele cinematicii, iar Kepler descoper─â legile mi╚Öc─ârii planetelor. ├Än matematic─â se dezvolt─â mai cu seam─â algebra ╚Öi geometria (Tartaglia, Ferrari, Cardano). ├Än domeniul medicinii, A. Vesalius pune bazele anatomiei moderne, iar M. Serveto descoper─â circula╚Ťia mic─â a s├óngelui. Un progres considerabil au ├«nregistrat cuno╚Ötin╚Ťele tehnice; se r─âsp├óndesc armele de foc, de dezvolt─â considerabil industria textil─â, mineritul, metalurgia, fabricarea h├órtiei, construc╚Ťiile de cor─âbii (├«n leg─âtur─â cu exploat─ârile geografice). Tot din aceast─â perioad─â dateaz─â inven╚Ťia tiparului ├«n Europa (sf├ór╚Öitul sec. 15), a telescopului (sf├ór╚Öitul sec. 16 ╚Öi ├«nceputul sec. 17). ├Än filozofie, tr─âs─âtura caracteristic─â general─â a R. a constituit-o orientarea sa antiscolastic─â. ├Än cursul sec. 14-15 a predominat reluarea ╚Öi dezvoltare, potrivit cu condi╚Ťiile specifice ale epocii, a curentelor filozofice antice. G├ónditorii R. au apelat la stoicism pentru a crea o o moral─â independent─â de rigorile preceptelor religioase, bazat─â cu prec─âdere pe ra╚Ťiune ╚Öi pe natur─â, pentru a proclama triumful omului asupra ÔÇ×FortuneiÔÇŁ (ÔÇ×sor╚ŤiiÔÇŁ). Ei au ├«ndreptat epicureismul ├«mpotriva ascetismului medieval (L. Valla), scepticismul ├«mpotriva dogmelor bisericii (Montaigne). Reprezentan╚Ťii Academiei florentine (Marsilio Ficino, Pico della Mirandola) au pornit de la Platon ╚Öi neoplatonism pentru a fundamenta teza unit─â╚Ťii dintre om ╚Öi natur─â, dintre spirit ╚Öi corp, cultul frumosului ca ├«ntruchipare sensibil─â a divinului, concep╚Ťie care a influen╚Ťat arta R. Neoaristotelicienii de la Universitatea din Padova au tras chiar concluzii ateiste din doctrina Stagiritului (P. Pomponazzi). Umani╚Ötii R. au dezvoltat o nou─â concep╚Ťie despre om, promov├ónd ideea demnit─â╚Ťii omului ca fiin╚Ť─â liber─â, autonom─â, creatoare (Pico della Mirandola, T. Campanella). Concep╚Ťiei pesimiste despre om, ca f─âptur─â supus─â permanent p─âcatului, i-au opus teza ÔÇ×naturii buneÔÇŁ a omului (Erasm, Rabelais, Vittorino da Feltre), fundament├ónd astfel pedagogia umanist─â. ├Än filozofia naturii, concep╚Ťia despre ├«nsufle╚Ťirea ├«ntregului cosmos exprima, ├«ntr-o form─â naiv─â, fantastic─â, ideea unei materii active, care ├«╚Öi desf─â╚Öoar─â prin sine ├«ns─â╚Öi bog─â╚Ťia formelor (G. Bruno); concep╚Ťiile magice ╚Öi astrologice sugerau ideea conexiunii universale (Paracelsus). Filozofia R. culmineaz─â cu concep╚Ťiile legate nemijlocit de ╚Ötiin╚Ťele noi ale naturii. Aceste concepte fundamenteaz─â metodele cercet─ârii experimentalo-matematice a naturii (Leonardo da Vinci, Galilei), opun finalismului determinismul, formuleaz─â conceptul modern al legilor naturii (Galilei, Kepler). Formarea statelor na╚Ťionale s-a oglindit ├«n epoca R. ├«n concep╚Ťiile politice care au negat caracterul divin al puterii de stat, marc├ónd emanciparea teoriei politice ╚Öi juridice de sub tutela teologiei (Machiavelli, Bodin). ├Än epoca R. apar ╚Öi primele doctrine utopice; ele zugr─âvesc imaginea unei societ─â╚Ťi viitoare ├«n care proprietatea privat─â va fi desfiin╚Ťat─â (T. Morus, T. Campanella). Istoriografia R. a impus o viziune laic─â asupra evolu╚Ťiei societ─â╚Ťii, ├«ncerc├ónd, pe baza studiului critic al izvoarelor, s─â detecteze raportul dintre social ╚Öi individual ├«n desf─â╚Öurarea procesului istoric (Machiavelli, Guicciardini). Umanismul renascentist a avut ecouri puternice ╚Öi ├«n ╚Ť─ârile Europei Centrale (istoricul A. Bonfini ├«n Ungaria, marele pedagog J.A. Komensky ├«n Cehia, g├ónditorul A. Modrzewski-Frycz ╚Öi poetul J. Kochanowski ├«n Polonia etc.). Literatura R. a pus bazele crea╚Ťiei literare europene moderne. Dante a promovat ├«n opera lui, al─âturi de elementele mistico-fantastice, un filon umanist. Crea╚Ťia prin excelen╚Ť─â satiric─â la adresa principiilor etice ale societ─â╚Ťii medievale a unor scriitori ca Villon sau Chaucer apar╚Ťine aceleia╚Öi perioade de tranzi╚Ťie spre modernitate. Petrarca ilustreaz─â prin versurile sale, pentru prima dat─â ├«n literatur─â, bog─â╚Ťia eului, Boccaccio opune bigotismului medieval spiritul laic, burghez ╚Öi popular, exalt─â dragostea desc─âtu╚Öat─â de prejudec─â╚Ťile ascetice. Lorenzo de Medici, Angelo Poliziano, Luigi Pulci, Lodovico Ariosto ╚Öi Torquato Tasso au cultivat o poezie a temelor mitologice ╚Öi cavalere╚Öti ├«mpletite cu cele de inspira╚Ťie popular─â, care celebreaz─â pl─âcerea ╚Öi bucuria de a tr─âi. ├Än Fran╚Ťa, realismul satiric al R. este reprezentat ├«n primul r├ónd de crea╚Ťia lui Rabelais, str─âb─âtut─â de un optimism ╚Öi de un umor de resurse populare. Cl├ęmont Marot ╚Öi poe╚Ťii Pleiadei au inaugurat o poezie de inspira╚Ťie pastoral─â ╚Öi contemporan─â, cu bogate referiri la mitologia greco-roman─â. ├Än Spania, literatura R. este ilustrat─â ├«ndeosebi prin romanul picaresc, ai c─ârei reprezentan╚Ťi au fost Mateo Alem├ín y de Enero, Quevedo y Villegas Francisco G├│mez ╚Ö.a Filonul realist-satiric al literaturii spaniole renascentiste este str─âlucit valorificat de Cervantes ├«n ÔÇ×Don QuijoteÔÇŁ, primul roman al literaturii moderne. Epopeea ÔÇ×LuisiadeleÔÇŁ a portughezului Luis de Camo├źs cuprinde, al─âturi de idei cu caracter renascentist, aluzii polemice ale vremii. ├Än Anglia, R. este dominat─â de personalitatea lui Shakespeare, a c─ârui oper─â oglinde╚Öte dramatic at├ót crepusculul societ─â╚Ťii medievale c├ót ╚Öi tensiunile embrionare ale societ─â╚Ťii moderne. ├Än Germania, datorit─â unor condi╚Ťii specifice, umanismul R. (Ulrich von Hutten, Hans Sachs ╚Ö.a.) s-a dezvoltat ╚Öi sub haina reformei religioase ├«n lupt─â cu Biserica catolic─â, impun├óndu-se prin spiritul s─âu pronun╚Ťat popular ╚Öi prin ideea unit─â╚Ťii na╚Ťionale. C─âr╚Ťile populare care au circulat ├«n sec. 15-16 (ÔÇ×Burghezii din SchildaÔÇŁ, ÔÇ×Doctor FaustÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×Till EulenspiegelÔÇŁ) au contribuit la r─âsp├óndirea ├«n mase a spiritului R. ├Än arhitectur─â, artele plastice ╚Öi decorative, stilul R. a ap─ârut ├«nt├ói ├«n Italia ├«n sec. 15. ├Än concretizarea noilor idealuri umaniste, artele vizuale, care s-au inspirat dup─â modelul operelor clasice greco-romane, dar f─âr─â a le copia, au de╚Ťinut un rol hot─âr├ótor. Viziunea unui univers organizat, inteligibil a determinat noua structur─â a imaginilor artistice ╚Öi orientarea lor spre oglindirea realit─â╚Ťii obiective ╚Öi concrete, spre figurarea spa╚Ťiului real. Cunoa╚Öterea artistic─â ╚Öi cea ╚Ötiin╚Ťific─â se ├«mpletesc ├«n activitatea multor creatori de seam─â (L.B. Albertini, Leonardo da Vinci, A. D├╝rer ╚Ö.a.). ├Äncerc├ónd s─â p─âtrund─â legile frumuse╚Ťii (de structur─â, propor╚Ťii, ritm etc.), ei au contribuit la dezvoltarea ╚Ötiin╚Ťelor ajut─âtoare artei (perspectiva, optica, tehnologia culorii, anatomia artistic─â etc.). ├Än aprecierea operelor de art─â, principalele criterii aveau ├«n vedere claritatea, echilibrul ╚Öi armonia ansamblului. ├Än epoca R., rolul artistului a evoluat de la cel al me╚Öte╚Öugarului medieval (de obicei anonim) la cel al creatorului care semneaz─â opera, proclam├óndu-╚Öi astfel individualitatea artistic─â. Sculptura ╚Öi pictura se desprind de arhitectur─â ╚Öi, pe l├óng─â arta monumental─â (pictura mural─â ╚Öi decora╚Ťiile sculpturale), se dezvolt─â pictura de ╚Öevalet ╚Öi sculptura de postament. Desenul este apreciat ca oper─â de sine st─ât─âtoare, iar gravura cunoa╚Öte o mare r─âsp├óndire, r─âspunz├ónd prin posibilitatea de multiplicare, ca ╚Öi textul tip─ârit ├«n noile tipografii, necesit─â╚Ťilor publicului numeros al ora╚Öelor. ├Än Italia, R. cuprinde urm─âtoarele perioade: Prerena╚Öterea (sec. 14), R. timpurie (sec. 15), R. (c. 1500-1530), R. t├órzie (sf├ór╚Öitul sec. 16) ╚Öi are urm─âtoarele centre principale: ├«n sec. 15 numeroase ╚Öcoli locale la Floren╚Ťa, Siena, Vene╚Ťia, Padova, Urbino etc., iar ├«n sec. 16 la Roma ╚Öi Vene╚Ťia. Arhitectura R. se caracterizeaz─â prin revenirea la principiile constructive romane, cu dominan╚Ťa orizontal─â ╚Öi zidurile pline. ├Än sec. 15 s-au adoptat (prin renumi╚Ťii arhitec╚Ťi L.B. Alberti, F. Brunelleschi) elemente antice, ca arcade semicirculare, coloane etc. ├Än sec. 16 s-a dezvoltat tema planului central cu eleva╚Ťie piramidal─â (D. Bramante, Michelangelo), des─âv├ór╚Öindu-se compozi╚Ťia ritmic─â a fa╚Ťadelor (ex. Palatul Pitti din Floren╚Ťa). ├Än sculptur─â, opera lui Donatello rezum─â evolu╚Ťia artei sec. 15, de la statuile care ├«mpodobeau biserica, la portretul laic ╚Öi monumentul ecvestru (Ghiberti, Jacopa della Quercia, Verocchio, Luca della Robbia ╚Ö.a.). ├Än sec. 16, Michelangelo realizeaz─â deplina dezvoltare a sculpturii de ronde-bosse. ├Än pictur─â, tr─âs─âturile ├«nnoitoare din crea╚Ťia lui Giotto sunt dezvoltate, la ├«nceputul sec. 15, ├«n pictura mural─â de florentinul Masaccio, al─âturi de Fra Angelico, Uccello etc., apoi, ├«n a doua jum─âtate a sec., de Piero della Francesca, Mantegna, Botticelli, Signorelli etc., iar pictura de ╚Öevalet este ilustrat─â cu prec─âdere la Vene╚Ťia (familia Bellini). ├Än sec. 16, apogeul picturii R. este atins ├«n operele lui Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio, Michelangelo Buonarotti (ultimul lucr├ónd mai ales la Roma) ╚Öi ├«n cele ale vene╚Ťienilor Giorgione, Tiziano, Veronese, Tintoretto. Artele decorative au atins un ├«nalt nivel artistic (m─ât─âsurile ╚Öi catifele vene╚Ťiene ╚Öi genoveze, majolica din Faenza sau din Urbino, sticl─âria de Murano etc.). Evolu╚Ťia general─â a stilului a fost de la simplitate (sec. 15) spre fast ╚Öi m─âre╚Ťie (sec. 16). ├Än ╚Ü─ârile de Jos, ├«nceputurile R. au loc ├«n sec. 15 ├«n pictura fra╚Ťilor Van Eyck, a lui Memling etc. ├Än arhitectur─â ╚Öi ├«n decora╚Ťie persist─â ├«nc─â stilul gotic. ├Än sec. 16, sub influen╚Ťa artei italiene, ia na╚Ötere curentul romanist, cei mai de seam─â pictori r─âm├ón ├«ns─â credincio╚Öi tradi╚Ťiilor populare locale, folosindu-le ├«n l─ârgirea tematicii sau ├«n crearea unei viziuni artistice moderne (H. Bosch, Pieter Brueghel cel B─âtr├ón, Lucas van Leyden). ├Än Germania, R. a avut loc la sf├ór╚Öitul sec. 15 ╚Öi ├«n prima jum─âtate a sec. 16 numai ├«n c├óteva ora╚Öe, printre care N├╝rnberg. ├Än arhitectur─â, ├«n sculptur─â ╚Öi ├«n decora╚Ťie, fondul tradi╚Ťional gotic este asimilat ├«n noua structur─â constructivist─â renascentist─â. ├Än pictur─â, limbajul gotic expresionist r─âm├óne determinant ├«n opera lui A. D├╝rer, H. Holbein cel T├ón─âr ╚Öi L. Cranach se remarc─â o eliberare sub semnul tendin╚Ťei de laicizare. Gravura are un rol major ├«n concretizarea noilor concep╚Ťii artistice, opera lui A. D├╝rer fiind ├«n aceast─â privin╚Ť─â reprezentativ─â. ├Än Fran╚Ťa, arta R. se dezvolt─â abia ├«n sec. 16 la Curtea regal─â, primele ei elemente apar ├«n miniaturile lui Fouquet (sf├ór╚Öitul sec. 16). Castelele de pe Loara reprezint─â sinteze ├«ntra tradi╚Ťia gotic─â ╚Öi influen╚Ťa italian─â, asimilat─â treptat ├«n cadrul ╚Öcolii de la Fontainebleau. Apare stilul original al R. franceze (aripa palatului Louvre, construit─â de arhitectul P. Lescot, ╚Öi opera sculptorului J. Goujon). ├Än artele plastice se remarc─â portretul (├«n sculptur─â G. Pilon, ├«n desen ╚Öi ├«n pictur─â Jean ╚Öi Fran├žois Clouet ╚Ö.a.). ├Än artele decorative cap─ât─â o mare dezvoltare tapiseria ╚Öi ceramica (B. Palissy). ├Än Spania, influen╚Ťa artei italiene s-a manifestat direct, prin import de opere de art─â, sau prin formarea unor arti╚Öti locali (Juan de Juanes, Alejo Fern├índez etc.). ├Än ╚Ť─ârile din centrul ╚Öi r─âs─âritul Europei, stilul R. se manifest─â mai ales ├«n arhitectur─â. ├Än Polonia este reprezentat prin Castelul Wawel din Cracovia (1507-1563) ╚Öi prin capela funerar─â a lage┼é┼éonilor, capodoper─â a R. polone, prin loggia prim─âriei din Pozna┼ä etc. ├Än Cehia prin Pavilionul Belvedere din Praga, ├«n Ungaria prin vestigiile palatului lui Matei Corvin de la Buda, iar ├«n Rusia prin unele elemente integrate unor construc╚Ťii din Kremlinul Moscovei, ca Palatul cu fa╚Ťete dup─â modelul Palatului diamantelor din Ferrara. ├Än muzic─â, R. ├«ncepe ├«n sec. 14, prelungindu-se p├ón─â spre sf├ór╚Öitul sec. 16. Influen╚Ťa R. se manifest─â pentru prima oar─â ├«n Italia, ├«n ÔÇ×Ars nova florentinaÔÇŁ, ├«n care stilul polifonic devine caracteristic ╚Öi pentru lucr─ârile laice, iar muzica, emancip├óndu-se de comandamentele ecleziastice, devine expresia sentimentelor laice. Poezia liric─â a lui Dante ╚Öi Petrarca e t─âlm─âcit─â ├«n muzic─â de Fr. Landino, Ghirardello, G. da Cascia etc. Forma muzical─â predominant─â este madrigalul. ├Än Fran╚Ťa, P. de Cruce, G. de Machault, Cl. Janequin, Cl. de Jeune, G. Costeley sunt reprezentan╚Ťii cei mai de seam─â ai spiritului R. ├Än ╚Öcoala franco-flamand─â, ├«n special compozitorii de origine francez─â sunt exponen╚Ťii idealului estetic al R., ├«ntruchipat ├«n chansonul francez. O pregnant─â not─â individual─â caracterizeaz─â influen╚Ťa R. ├«n lucr─ârile mae╚Ötrilor stilului cromatic (L. Marenzio, G. di Venosa ╚Öi C. de Rore). ├Än muzica ╚Öcolii vene╚Ťiene (Andrea ╚Öi Giovanni Gabrielli ╚Öi A. Willaert) se observ─â diminuarea rolului polifoniei ├«n favoarea armoniei. Palestrina ╚Öi O. di Lasso (care a activat ╚Öi ├«n Germania, al─âturi de H.L. Hassler), reprezent├ónd culmea polifoniei vocale, exprim─â at├ót ├«n lucr─ârile laice, c├ót ╚Öi ├«n cele liturgice, ├«n modul cel mai cuprinz─âtor, umanismul R. ├Än epoca R. apar primele suite ╚Öi sonate instrumentale. R. t├órzie cunoa╚Öte apari╚Ťia genului inovator al operei, iar ├«n domeniul muzici corale de ample propor╚Ťii, cantata ╚Öi oratoriul. ├Än ╚Ü─ârile Rom├óne, R. s-a manifestat prin umanismul transilv─ânean (sec. 15-16), iar mai t├órziu ├«n Moldova ╚Öi ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, prin marii c─ârturari din sec. 17 ╚Öi ├«nceputul sec. 18, umanismul rom├ónesc, av├ónd tr─âs─âturi specifice, generate de caracterul s─âu mediat ╚Öi tardiv. Prin mijlocirea ├«naltului cler ╚Öi a marii nobilimi, aflate ├«n str├ónse rela╚Ťii cu Roma, R. a influen╚Ťat puternic arhitectura transilv─ânean─â. Caracteristic stilului R. este capela Lazoi a catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia. ├Än acela╚Öi stil au fost transformate, ├«n sec. 16, ╚Öi castele nobiliare. S-au construit pe plan dreptunghiular, cu curte interioar─â, castelele din Vin╚Ťu de Jos, Cri╚Ö ╚Öi S├ónmicl─âu╚Ö, cel din urm─â av├ónd dou─â loggia suprapuse, formate din arcade ├«n semicerc. Casele burgheze din ora╚Öe au adoptat formele noi ├«n special ├«n decora╚Ťia por╚Ťilor ╚Öi a ferestrelor (casa G├Âllner din Sibiu, casa Halphard din Cluj ╚Ö.a.).

Renaștere dex online | sinonim

Renaștere definitie

Intrare: renaște
renaște verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: renaștere
renaștere substantiv feminin