renăscător definitie

6 definiții pentru renăscător

RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător.
RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător.
RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. (Livresc) Care renaște; care face să renască. Căci orice bob de strugur e o-nchisoare... Și-n orice sticlă arșița solară A-nchis puteri în veci renăscătoare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 131. Tu n-ai iubit – nu știi ce va să zică Puterea asta-n veci renăscătoare. VLAHUȚĂ, O. A. I 80. Că nu mai vrei să te arați, Lumină de-n departe, Cu ochii tăi întunecați, Renăscători din moarte. EMINESCU, O. I 184.
renăscătór adj. m., pl. renăscătóri; f. sg. și pl. renăscătoáre
renăscătór adj. m., pl. renăscătóri; f. sg. și pl. renăscătoáre
RENĂSCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care renaște; care face să renască. /a renaște + suf. ~tor

renăscător dex

Intrare: renăscător
renăscător adjectiv