ren definitie

13 definiții pentru ren

REN, reni, s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite, care trăiește în regiunile arctice, sălbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.
REN, reni, s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite, care trăiește în regiunile arctice, sălbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.
REN, reni, s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarne ramificate purtate de mascul și de femelă și care trăiește în regiunile arctice sălbatic sau domesticit (Hippelaphus; Cervus tarandus).
ren s. m., pl. reni
ren s. m., pl. reni
REN s.m. Mamifer rumegător din regiunile polare asemănător cu cerbul, care se poate domestici. [< fr. renne].
REN s. m. mamifer rumegător din regiunile polare, asemănător cu cerbul, care se poate domestici. (< fr. renne)
REN ~i m. Mamifer rumegător, de talie mare (asemănător cu cerbul), care trăiește în regiunile nordice și care este crescut pentru carne, lapte și blană sau este folosit la tracțiune. /<fr. renne
ren m. cuadruped, analog cerbului, care trăiește în țările Nordului.
*ren m. (fr. renne, d. germ. renn). Un fel de cerb care trăĭește pin nordu Europeĭ, Asiiĭ și Americiĭ de Nord. – Renu ajunge pînă la o înălțime de 1 m. 20. E sobru și rezistent și foarte folositor Laponilor și Eschimoșilor pin lapte, carne, sînge, pele și coarne. Se nutrește cu lichenĭ, pe care-ĭ găsește scurmînd zăpada cu coarnele. E întrebuințat și ca vită de tras și e ținut într’o semi-domesticitate.
LACUL RENULUI (REINDEER LAKE [réindiə leik]), lac glaciar în partea centrală a Canadei, la granița provinciilor Saskatchewan cu Manitoba, la 350 m alt.; 6,39 mii km2. Lungime max.: 230 km; lățime max.: 60 km. Comunică prin râul omonim cu râul Churchill.
REN [jern] (< chineză „omenie”) s. m. Principiu esențial al gândirii morale și sociale a lui Confucius (Kong zi). Se referă nu numai la omenie ca virtute individuală, ci și la atitudinea bună, omenoasă în actul guvernării.
REN (< fr.) s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate, prezente atât la mascul cât și la femelă, având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite (Rangifer tarandus). Trăiește în tundrele din N Europei, Asiei și Americii de Nord, iar toamna migrează în zona pădurilor de conifere. În Laponia și Siberia este folosit ca animal de tracțiune. În America de Nord (unde este numit caribu) este întâlnit numai în stare sălbatică. Se hrănesc mai ales cu licheni. În unele regiuni este vânat pentru carne și piele. Domesticit, este folosit ca animal de tracțiune.

ren dex

Intrare: ren
ren substantiv masculin