remorcare definitie

20 definiții pentru remorcare

REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.
REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.
REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. (Despre vehicule) A trage după sine (legat cu un cablu) un vapor, un vagon, un camion etc. care nu se poate mișca prin mijloace proprii. A remorca o șalupă. ♦ Fig. A lua cu sine, a atașa unui grup. Te-oi remorca cu mine... În veșnica splendoare Pe unde nu sînt neguri, Ci numai lumi albastre. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 178. Vor veni cu trenul de la 6... niște oameni așa de ispravă, că mi-ar fi stat pe suflet să nu-i remorchez. CARAGIALE, O. VII 18. – Prez. ind. și: remórc (BOLINTINEANU, O. 265).
REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei.
remorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remorcheáză
remorcáre s. f., g.-d. art. remorcắrii; pl. remorcắri
remorcá vb., ind. prez. 1 sg. remorchéz, 3 sg. și pl. remorcheáză
remorcáre s. f., g.-d. art. remorcării; pl. remorcări
REMORCÁ vb. a tracta. (Vehiculul ~ o remorcă.)
REMORCÁRE s. remorcaj, tractare, (rar) remorcație.
REMORCÁ vb. I. tr. A trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). ♦ (Fig.) A lua cu sine, a atașa unui grup, a trage, a târî cu sila. [P.i. -chez. / < fr. remorquer].
REMORCÁRE s.f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; remorcaj. [< remorca].
REMORCÁ vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage. (< fr. remorquer)
A REMORCÁ ~chéz tranz. 1) (remorci, șlepuri, vagoane etc.) A atașa (cu un cablu sau cu un lanț) și a trage cu ajutorul unui vehicul autopropulsat. 2) fig. (persoane) A lua cu sine (mai mult cu forța). /<fr. remorquer
remorcà v. se zice de o corabie ce trage pe o alta in urma ei.
*remórc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. remorquer, d. it. rimorchiare, care vine d. mlat. remulcare, d. vgr. rymulkéo, d. rýma, odgon, și ῾étko, trag). Trag pe apă: un vapor care remorca doŭă șlepurĭ. Fig. Ajut ca să scape, maĭ ales în politică: un deputat remorcat.
REMORCARE s. remorcaj, (rar) remorcație.
remorca, remorchez v. t. (d. persoane) 1. a lua cu sine, a târî cu sila 2. a atașa unui grup

remorcare dex

Intrare: remorca (1 -morc)
remorca 1 -morc verb grupa I conjugarea I
Intrare: remorcare
remorcare substantiv feminin
Intrare: remorca (1 -morchez)
remorca 1 -morchez verb grupa I conjugarea a II-a