remitere definitie

2 intrări

22 definiții pentru remitere

REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).[1]
REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei. ◊ Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite.
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).[1]
REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei. ◊ Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite.
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmîna. A remite o scrisoare. ▭ Nu v-am remis încă hîrtiile, cheile. DEMETRIUS, C. 60. D. Florescu mi-a remis mie un pachet. GHICA, A. 674. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie.
REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei; înmînare, predare.
remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís
remítere s. f., g.-d. art. remíterii; pl. remíteri
remíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 sg. și pl. remítă; ger. remițând; part. remís
remítere s. f., g.-d. art. remíterii; pl. remíteri
REMÍTE vb. 1. v. înmâna. 2. v. preda.
REMÍTE vb. v. amâna, dezmetici, înapoia, reculege, reda, regăsi, restitui, reveni, trezi.
REMÍTERE s. 1. v. înmânare. 2. v. predare.
REMÍTE vb. III. tr. 1. A înmâna, a da, a preda. 2. A renunța la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remít. / < lat. remittere, cf. fr. remettre].
REMÍTERE s.f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei; înmânare, transmitere; remisiune (3) [în DN]. [< remite].
REMÍTE vb. tr. 1. a înmâna, a preda, a încredința. 2. a renunța la o sumă datorată de un debitor. (< lat. remittere, după fr. remettre)
A REMÍTE remít tranz. 1) A da în mână; a da în posesie; a înmâna; a preda. 2) (datorii ale debitorilor) A șterge de pe lista de plată. /<lat. remittere
remite v. 1. a preda: a remite o scrisoare; 2. a amâna: a remite o afacere.
*remít, -mís, a -míte v. tr. (lat. remíttere. V. ad-mit, tri-met). Predaŭ, restitui: a remite o scrisoare.
remite vb. v. AMÎNA. DEZMETICI. ÎNAPOIA. RECULEGE. REDA. REGĂSI. RESTITUI. REVENI. TREZI.
REMITE vb. 1. a da, a încredința, a înmîna, a întinde, a preda, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a depune, a înainta, a înmîna, a preda, a prezenta, a transmite, (pop.) a băga. (I-a ~ întreaga documentație).
REMITERE s. 1. încredințare, înmînare. predare, transmitere, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 2. depunere, înaintare, înmînare, predare, prezentare, transmitere, (înv.) paradosire, paradosit. (~ unei cereri, unei situații.)

remitere dex

Intrare: remite
remite verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: remitere
remitere substantiv feminin