rememorare definitie

2 intrări

20 definiții pentru rememorare

REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.
REMEMORÁRE s. f. Acțiunea de a rememora și rezultatul ei. – V. rememora.
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.
REMEMORÁRE, rememorări, s. f. Acțiunea de a rememora și rezultatul ei. – V. rememora.
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. (De obicei cu pronume în dativ) A-și reaminti, a-și aduce aminte din nou, a-și readuce în minte. Necunoscînd încă bine geografia țării, Titu căută să-și rememoreze harta, să vază unde vine județul Argeș. REBREANU, R. I 67.
REMEMORÁRE, rememorări, s. f. Acțiunea de a rememora și rezultatul ei.
rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză
rememoráre s. f., g.-d. art. rememorắrii
rememorá vb., ind. prez. 1 sg. rememoréz, 3 sg. și pl. rememoreáză
rememoráre s. f., g.-d. art. rememorării; pl. rememorări
REMEMORÁ vb. v. reaminti.
REMEMORÁRE s. v. reamintire.
REMEMORÁ vb. I. tr. A-și reaminti, a-și aduce din nou în memorie. [Cf. fr. remémorer].
REMEMORÁRE s.f. Acțiunea de a rememora și rezultatul ei; aducere aminte, rememorație. [< rememora].
REMEMORÁ vb. tr. a-și aduce din nou în memorie; a-și reaminti. (< fr. remémorer)
A REMEMORÁ ~éz tranz. A aduce din nou în memorie; a-și reaminti. /<fr. remémorer
rememorà v. a aduce iar aminte.
*rememoréz v. tr. (lat. re-mémoro, -áre. V. co-memorez). Rar. Aduc ĭar în memorie, aduc aminte.
REMEMORA vb. a reaminti. (Să ~ cele știute.)
REMEMORARE s. reamintire. (~ celor întîmplate.)

rememorare dex

Intrare: rememora
rememora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rememorare
rememorare substantiv feminin