remarcare definitie

2 intrări

20 definiții pentru remarcare

REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.
REMARCÁRE, remarcări, s. f. Acțiunea de a (se) remarca și rezultatul ei. – V. remarca.
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.
REMARCÁRE, remarcări, s. f. Acțiunea de a (se) remarca și rezultatul ei. – V. remarca.
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa, a băga de seamă; a releva. Numai delicateța l-a făcut să nu remarce altfel lucrul. C. PETRESCU, Î. II 67. Oamenii serioși, cinstiți și vrednici sînt remarcați. VLAHUȚĂ, O. A. 185. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi, a se evidenția. S-a remarcat printr-o muncă asiduă.
remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă
remarcá vb., ind. prez. 1 sg. remárc, 3 sg. și pl. remárcă
remarcáre s. f., g.-d. art. remarcării; pl. remarcări
REMARCÁ vb. 1. v. observa. 2. v. constata. 3. v. semnala. 4. v. cunoaște. 5. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 6. v. afirma.
REMARCÁRE s. v. relevare.
REMARCÁ vb. I. tr. A observa, a lua în seamă. ♦ refl. A ieși în evidență, a se distinge. [P.i. remárc. / < fr. remarquer].
REMARCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) remarca și rezultatul ei. [< remarca].
REMARCÁ vb. I. tr. a băga de seamă, a observa, a releva. II. refl. a ieși în evidență, a se distinge. (< fr. remarquer)
A REMARCÁ remárc tranz. 1) A distinge din restul elementelor de același fel; a scoate în evidență; a evidenția, a reliefa; a releva; a vădi; a decela. 2) A aprecia printr-o remarcă. 3) A sesiza atrăgând atenția; a observa. /<fr. remarquer
A SE REMARCÁ mă remárc intranz. (mai ales despre persoane sau despre manifestările lor) A se distinge prin anumite trăsături; a se evidenția; a se afirma; a se impune; a decela; a se ilustra; a se distinge; a bria; a străluci. /<fr. remarquer
remarcà v. 1. a observa ceva; 2. a distinge între mai mulți: a fost foarte remarcat.
*remárc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. remarquer, d. marquer, a marca). Observ, disting, bag de samă.
REMARCA vb. 1. a observa, a percepe, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 2. a constata, a observa, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. a nota, a observa, a releva, a reține, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însușiri...) 4. a (se) cunoaște, a (se) observa, a (se) vedea. (Se ~ că ai trecut tu pe aici.) 5. a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se ilustra, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 6. a se afirma, a se evidenția, a se impune. (S-a ~ repede în cinematografie.)
REMARCARE s. observare, relevare, semnalare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnificații.)
remarcáre s. f. Punere din nou de marcaje pe traseele turistice ◊ „[...] acțiunile din cadrul «Asaltului Carpaților» care vizează marcarea, remarcarea, întreținerea de trasee turistice, crearea altora noi.” R.l. 30 VI 84 p. 3 (din re- + marcare)

remarcare dex

Intrare: remarca
remarca verb grupa I conjugarea I
Intrare: remarcare
remarcare substantiv feminin