Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru remarcare

REMARC├ü, rem├írc, vb. I. Tranz. A observa; a b─âga de seam─â; a releva. ÔÖŽ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se eviden╚Ťia. ÔÇô Din fr. remarquer.
REMARC├üRE, remarc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) remarca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. remarca.
REMARC├ü, rem├írc, vb. I. Tranz. A observa; a b─âga de seam─â; a releva. ÔÖŽ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se eviden╚Ťia. ÔÇô Din fr. remarquer.
REMARC├üRE, remarc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) remarca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. remarca.
REMARC├ü, rem├írc, vb. I. Tranz. A observa, a b─âga de seam─â; a releva. Numai delicate╚Ťa l-a f─âcut s─â nu remarce altfel lucrul. C. PETRESCU, ├Ä. II 67. Oamenii serio╚Öi, cinsti╚Ťi ╚Öi vrednici s├«nt remarca╚Ťi. VLAHU╚Ü─é, O. A. 185. ÔÖŽ Refl. A se distinge, a se deosebi, a se eviden╚Ťia. S-a remarcat printr-o munc─â asidu─â.
remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă
remarcá vb., ind. prez. 1 sg. remárc, 3 sg. și pl. remárcă
remarcáre s. f., g.-d. art. remarcării; pl. remarcări
REMARC├ü vb. 1. v. observa. 2. v. constata. 3. v. semnala. 4. v. cunoa╚Öte. 5. a se deosebi, a se distinge, a se eviden╚Ťia, a se ilustra, a se singulariza, (├«nv.) a se ├«nsemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 6. v. afirma.
REMARCÁRE s. v. relevare.
REMARC├ü vb. I. tr. A observa, a lua ├«n seam─â. ÔÖŽ refl. A ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â, a se distinge. [P.i. rem├írc. / < fr. remarquer].
REMARC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) remarca ╚Öi rezultatul ei. [< remarca].
REMARC├ü vb. I. tr. a b─âga de seam─â, a observa, a releva. II. refl. a ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â, a se distinge. (< fr. remarquer)
A REMARC├ü rem├írc tranz. 1) A distinge din restul elementelor de acela╚Öi fel; a scoate ├«n eviden╚Ť─â; a eviden╚Ťia, a reliefa; a releva; a v─âdi; a decela. 2) A aprecia printr-o remarc─â. 3) A sesiza atr─âg├ónd aten╚Ťia; a observa. /<fr. remarquer
A SE REMARC├ü m─â rem├írc intranz. (mai ales despre persoane sau despre manifest─ârile lor) A se distinge prin anumite tr─âs─âturi; a se eviden╚Ťia; a se afirma; a se impune; a decela; a se ilustra; a se distinge; a bria; a str─âluci. /<fr. remarquer
remarc├á v. 1. a observa ceva; 2. a distinge ├«ntre mai mul╚Ťi: a fost foarte remarcat.
*rem├írc ╚Öi -ch├ęz, a -c├í v. tr. (fr. remarquer, d. marquer, a marca). Observ, disting, bag de sam─â.
REMARCA vb. 1. a observa, a percepe, a re╚Ťine, a sesiza, a vedea, a z─âri, (├«nv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 2. a constata, a observa, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. ╚Öi Ban.) a z─âpsi. (A ~ c─â e sup─ârat─â.) 3. a nota, a observa, a releva, a re╚Ťine, a semnala, a sublinia. (S─â ~ urm─âtoarele ├«nsu╚Öiri...) 4. a (se) cunoa╚Öte, a (se) observa, a (se) vedea. (Se ~ c─â ai trecut tu pe aici.) 5. a se deosebi, a se distinge, a se eviden╚Ťia, a se ilustra, a se singulariza, (├«nv.) a se ├«nsemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?) 6. a se afirma, a se eviden╚Ťia, a se impune. (S-a ~ repede ├«n cinematografie.)
REMARCARE s. observare, relevare, semnalare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnifica╚Ťii.)
remarc├íre s. f. Punere din nou de marcaje pe traseele turistice ÔŚŐ ÔÇ×[...] ac╚Ťiunile din cadrul ┬źAsaltului Carpa╚Ťilor┬╗ care vizeaz─â marcarea, remarcarea, ├«ntre╚Ťinerea de trasee turistice, crearea altora noi.ÔÇŁ R.l. 30 VI 84 p. 3 (din re- + marcare)

Remarcare dex online | sinonim

Remarcare definitie

Intrare: remarca
remarca verb grupa I conjugarea I
Intrare: remarcare
remarcare substantiv feminin