remanență magnetică definitie

10 definiții pentru remanență magnetică

REMANÉNȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.
REMANÉNȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.
REMANÉNȚĂ s. f. (În expr.) Remanență magnetică = polarizație magnetică care rămîne într-o substanță după suprimarea cîmpului magnetizant.
remanénță s. f., g.-d. art. remanénței; pl. remanénțe
remanénță s. f., g.-d. art. remanénței; pl. remanénțe
REMANENȚĂ MAGNÉTICĂ s. (FIZ.) magnetizare remanentă, magnetizare reziduală.
REMANÉNȚĂ s.f. 1. Stare (a unui corp) care se menține, care persistă (după o comprimare). ♦ Remanență magnetică = polarizație magnetică rămasă într-o substanță după suprimarea câmpului magnetizant. 2. Proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. [< fr. rémanence].
REMANÉNȚĂ s. f. 1. stare (a unui corp) care persistă (după o comprimare). ♦ ~ electrică = stare de electrizare a unui corp, având o anumită polarizație electrică, rămasă după suprimarea câmpului electric exterior; ~ magnetică = stare de magnetizare a unui corp, o anumită magnetizație după suprimarea câmpului magnetic exterior. 2. proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. (< fr. rémanence)
REMANÉNȚĂ ~e f. Stare care continuă să se mențină și după încetarea acțiunii factorilor externi care au provocat-o. ~ magnetică. /<fr. rémanence
REMANÉNȚĂ (< fr.; {i}) s. f. 1. (FIZ.) a) Remanență electrică, stare de polarizație a unui corp feroelectric păstrată de acesta după anularea câmpului electric exterior polarizant. Materialele cu r.e. mare (ex. titanatul de bariu) sunt utilizate în dispozitivele cu memorie feroelectrică; b) Remanență magnetică, stare de magnetizație a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. Materialele cu r.m. mare, numite materiale magnetic dure, se utilizează la confecționarea magneților permanenți, iar materialele cu r.m. mică, numite materiale magnetic moi, se folosesc la construcția electromagneților, a mașinilor și aparatelor electrice etc. 2. Durata în care un erbicid sau un alt produs fitosanitar încorporat în sol continuă să-și exercite acțiunea.

remanență magnetică dex