Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru remanen╚Ť─â

REMAN├ëN╚Ü─é, remanen╚Ťe, s. f. (├«n sintagmele) Remanen╚Ť─â electric─â = stare de polarizare a unui corp electric p─âstrat─â de acesta dup─â anularea c├ómpului electric polarizator extern. Remanen╚Ť─â magnetic─â = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic p─âstrat─â de acesta dup─â anularea c├ómpului de magnetizare exterior. ÔÇô Din fr. r├ęmanence.
REMAN├ëN╚Ü─é, remanen╚Ťe, s. f. (├«n sintagmele) Remanen╚Ť─â electric─â = stare de polarizare a unui corp electric p─âstrat─â de acesta dup─â anularea c├ómpului electric polarizator extern. Remanen╚Ť─â magnetic─â = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic p─âstrat─â de acesta dup─â anularea c├ómpului de magnetizare exterior. ÔÇô Din fr. r├ęmanence.
REMAN├ëN╚Ü─é s. f. (├Än expr.) Remanen╚Ť─â magnetic─â = polariza╚Ťie magnetic─â care r─âm├«ne ├«ntr-o substan╚Ť─â dup─â suprimarea c├«mpului magnetizant.
reman├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. reman├ęn╚Ťei; pl. reman├ęn╚Ťe
reman├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. reman├ęn╚Ťei; pl. reman├ęn╚Ťe
REMANENȚĂ MAGNÉTICĂ s. (FIZ.) magnetizare remanentă, magnetizare reziduală.
REMAN├ëN╚Ü─é s.f. 1. Stare (a unui corp) care se men╚Ťine, care persist─â (dup─â o comprimare). ÔÖŽ Remanen╚Ť─â magnetic─â = polariza╚Ťie magnetic─â r─âmas─â ├«ntr-o substan╚Ť─â dup─â suprimarea c├ómpului magnetizant. 2. Proprietate a unor senza╚Ťii sau imagini de a persista dup─â ├«ncetarea excita╚Ťiei care le-a produs. [< fr. r├ęmanence].
REMAN├ëN╚Ü─é s. f. 1. stare (a unui corp) care persist─â (dup─â o comprimare). ÔÖŽ ~ electric─â = stare de electrizare a unui corp, av├ónd o anumit─â polariza╚Ťie electric─â, r─âmas─â dup─â suprimarea c├ómpului electric exterior; ~ magnetic─â = stare de magnetizare a unui corp, o anumit─â magnetiza╚Ťie dup─â suprimarea c├ómpului magnetic exterior. 2. proprietate a unor senza╚Ťii sau imagini de a persista dup─â ├«ncetarea excita╚Ťiei care le-a produs. (< fr. r├ęmanence)
REMAN├ëN╚Ü─é ~e f. Stare care continu─â s─â se men╚Ťin─â ╚Öi dup─â ├«ncetarea ac╚Ťiunii factorilor externi care au provocat-o. ~ magnetic─â. /<fr. r├ęmanence
REMAN├ëN╚Ü─é (< fr.; {i}) s. f. 1. (FIZ.) a) Remanen╚Ť─â electric─â, stare de polariza╚Ťie a unui corp feroelectric p─âstrat─â de acesta dup─â anularea c├ómpului electric exterior polarizant. Materialele cu r.e. mare (ex. titanatul de bariu) sunt utilizate ├«n dispozitivele cu memorie feroelectric─â; b) Remanen╚Ť─â magnetic─â, stare de magnetiza╚Ťie a unui corp feromagnetic p─âstrat─â de acesta dup─â anularea c├ómpului de magnetizare exterior. Materialele cu r.m. mare, numite materiale magnetic dure, se utilizeaz─â la confec╚Ťionarea magne╚Ťilor permanen╚Ťi, iar materialele cu r.m. mic─â, numite materiale magnetic moi, se folosesc la construc╚Ťia electromagne╚Ťilor, a ma╚Öinilor ╚Öi aparatelor electrice etc. 2. Durata ├«n care un erbicid sau un alt produs fitosanitar ├«ncorporat ├«n sol continu─â s─â-╚Öi exercite ac╚Ťiunea.

Remanen╚Ť─â dex online | sinonim

Remanen╚Ť─â definitie

Intrare: remanen╚Ť─â
remanen╚Ť─â substantiv feminin