RELUCTIVITÁTE, reluctivități, s. f. (Fiz.) Reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope; reluctanță specifică. – Din fr. reluctivité, engl. reluctivity.

RELUCTIVITÁTE, reluctivități, s. f. (Fiz.) Reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope; reluctanță specifică. – Din fr. reluctivité, engl. reluctivity.

reluctivitáte s. f., g.-d. art. reluctivității; pl. reluctivități

RELUCTIVITÁTE s. (FIZ.) reluctanță specifică.

RELUCTIVITÁTE s.f. (Fiz.) Valoare inversă a permeabilității magnetice. [Cf. fr. réluctivité].

RELUCTIVITÁTE s. f. reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope. (< fr. réluctivité, engl. reluctivity)

RELUCTIVITÁTE (< fr., engl.) s. f. Mărime caracteristică materialelor magnetice, egală cu reluctanța dintre două fețe opuse ale unui cub confecționat din materialul respectiv și având muchia egală cu unitatea.