Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru reluctivitate

RELUCTIVIT├üTE, reluctivit─â╚Ťi, s. f. (Fiz.) Reluctan╚Ť─â a unei substan╚Ťe omogene ╚Öi izotrope; reluctan╚Ť─â specific─â. ÔÇô Din fr. reluctivit├ę, engl. reluctivity.
RELUCTIVIT├üTE, reluctivit─â╚Ťi, s. f. (Fiz.) Reluctan╚Ť─â a unei substan╚Ťe omogene ╚Öi izotrope; reluctan╚Ť─â specific─â. ÔÇô Din fr. reluctivit├ę, engl. reluctivity.
reluctivit├íte s. f., g.-d. art. reluctivit─â╚Ťii; pl. reluctivit─â╚Ťi
RELUCTIVIT├üTE s. (FIZ.) reluctan╚Ť─â specific─â.
RELUCTIVIT├üTE s.f. (Fiz.) Valoare invers─â a permeabilit─â╚Ťii magnetice. [Cf. fr. r├ęluctivit├ę].
RELUCTIVIT├üTE s. f. reluctan╚Ť─â a unei substan╚Ťe omogene ╚Öi izotrope. (< fr. r├ęluctivit├ę, engl. reluctivity)
RELUCTIVIT├üTE (< fr., engl.) s. f. M─ârime caracteristic─â materialelor magnetice, egal─â cu reluctan╚Ťa dintre dou─â fe╚Ťe opuse ale unui cub confec╚Ťionat din materialul respectiv ╚Öi av├ónd muchia egal─â cu unitatea.

Reluctivitate dex online | sinonim

Reluctivitate definitie

Intrare: reluctivitate
reluctivitate substantiv feminin