7 definiții pentru reluctanță
RELUCTÁNȚĂ, reluctanțe,
s. f. (
Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din
fr. réluctance. RELUCTÁNȚĂ, reluctanțe,
s. f. (
Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din
fr. réluctance. reluctánță s. f.,
g.-d. art. reluctánței;
pl. reluctánțe
reluctánță s. f., g.-d. art. reluctánței; pl. reluctánțe RELUCTANȚĂ SPECÍFICĂ s. (FIZ.) reluctivitate. RELUCTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Rezistență magnetică. [Pl. -te. / < fr. réluctance, engl. reluctance].
RELUCTÁNȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care îl străbate; inversul permeanței. (< fr. réluctance)
Reluctanță dex online | sinonim
Reluctanță definitie
Intrare: reluctanță
reluctanță substantiv feminin