Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru reluctan╚Ť─â

RELUCT├üN╚Ü─é, reluctan╚Ťe, s. f. (Fiz.) M─ârime egal─â cu raportul dintre tensiunea magnetic─â de-a lungul unui circuit ╚Öi fluxul magnetic care str─âbate circuitul. ÔŚŐ Reluctan╚Ť─â specific─â = reluctivitate. ÔÇô Din fr. r├ęluctance.
RELUCT├üN╚Ü─é, reluctan╚Ťe, s. f. (Fiz.) M─ârime egal─â cu raportul dintre tensiunea magnetic─â de-a lungul unui circuit ╚Öi fluxul magnetic care str─âbate circuitul. ÔŚŐ Reluctan╚Ť─â specific─â = reluctivitate. ÔÇô Din fr. r├ęluctance.
reluct├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. reluct├ín╚Ťei; pl. reluct├ín╚Ťe
reluct├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. reluct├ín╚Ťei; pl. reluct├ín╚Ťe
RELUCTAN╚Ü─é SPEC├ŹFIC─é s. (FIZ.) reluctivitate.
RELUCT├üN╚Ü─é s.f. (Fiz.) Rezisten╚Ť─â magnetic─â. [Pl. -te. / < fr. r├ęluctance, engl. reluctance].
RELUCT├üN╚Ü─é s. f. m─ârime egal─â cu raportul dintre tensiunea magnetic─â de-a lungul unui circuit ╚Öi fluxul magnetic care ├«l str─âbate; inversul permean╚Ťei. (< fr. r├ęluctance)

Reluctan╚Ť─â dex online | sinonim

Reluctan╚Ť─â definitie

Intrare: reluctan╚Ť─â
reluctan╚Ť─â substantiv feminin