Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru reluat

RELU├ü, rei├íu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua ├«napoi. 2. A ├«ncepe din nou; a continua, a urma (dup─â o ├«ntrerupere). ÔÇô Pref. re- + lua (dup─â fr. reprendre).
RELU├ü, rei├íu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua ├«napoi. 2. A ├«ncepe din nou; a continua, a urma (dup─â o ├«ntrerupere). ÔÇô Re1 + lua (dup─â fr. reprendre).
RELU├ü, rei├íu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou; a lua ├«nd─âr─ât; a lua ├«napoi. De la ie╚Öirea din spital, au trecut c├«teva luni ╚Öi locul ├«n uzin─â nu ╚Öi l-a mai reluat. SAHIA, N. 35. Reia-mi al nemuririi nimb ╚śi focul din privire! EMINESCU, O. I 177. 2. A ├«ncepe din nou, a continua, a urma (dup─â o ├«ntrerupere). Trebuie s─â relu─âm cercet─ârile lini╚Ötit. Irina avea dreptate. BARANGA, I. 182. Peste o jum─âtate de or─â relu─âm mar╚Öul. CAMIL PETRESCU, U. N. 348. ├Ä╚Öi relu─â calea, fluier├«nd ╚Öi p─â╚Öind mai ap─âsat. REBREANU, I. 41.
relu├í (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rei├íu, 2 sg. rei├ęi, 3 sg. rei├í, 1 pl. reluß║»m (-lu-─âm), m.m.c.p. 1 sg. relu├ísem, 1 pl. relu├íser─âm; conj. prez. 3 s─â rei├í; imper. 2 sg. rei├í, neg. nu relu├í; ger. reluß║ąnd (-lu-├ónd)
reluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 1 pl. reluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. reiá; ger. reluând (sil. -lu-ând)
RELUÁ vb. 1. v. recuceri. 2. a reîncepe, (prin Olt.) a prencepe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 3. v. reîncepe. 4. v. continua.
A relua Ôëá a abandona
RELU├ü vb. I. tr. A lua din nou; a lua ├«napoi. ÔÖŽ A re├«ncepe; a continua. [Pron. -lu-a, p.i. rei├íu, 2 -iei, 3 -ia, conj. reia. / dup─â fr. reprendre].
RELU├ü vb. tr. 1. a lua din nou (├«n m├ón─â). ÔŚŐ a lua ├«napoi. ÔŚŐ a reocupa (un loc ├«n spa╚Ťiu). 2. a re├«ncepe; a continua. (< re1- + lua)
A RELU├ü rei├íu tranz. 1) A lua din nou. 2) (activit─â╚Ťi ├«ntrerupte) A continua dup─â o ├«ntrerupere. ~ lucrul. [Sil. -lu-a] /re- + a lua
reluà v. 1. a lua din nou, a lua înnapoi; 2. a continua ceva întrerupt: a relua convorbirea.
*re─ş├í┼ş, relu├ít, a relu├í v. tr. (re ╚Öi ─şau, dup─â fr. reprendre). ─Ča┼ş ─şar, ─şa┼ş ├«napo─ş: a relua o provincie perdut─â. Continu─ş ceva ├«ntrerupt: a relua o chestiune, o convorbire. ÔÇô ├Än est re─şe┼ş.
*re─ş├ę┼ş, V. re─şa┼ş.
RELUA vb. 1. a rec├«╚Ötiga, a recuceri, a reocupa, (├«nv.) a recuprinde. (A ~ ora╚Öul pierdut.) 2. a re├«ncepe, (prin Olt.) a prencepe, (├«nv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 3. a (se) redeschide, a re├«ncepe. (S-au ~ cursurile.) 4. a continua, a urma. (╚śi-a ~ drumul.)
RELU├üT, -─é adj. (< relu├í < re- + lua, dup─â fr. reprendre): ├«n sintagmele complement direct reluat, complement indirect reluat, completiv─â direct─â reluat─â, completiv─â indirect─â reluat─â, parte de propozi╚Ťie reluat─â, subiect reluat, subiectiv─â reluat─â ╚Öi subordonat─â reluat─â (v.).
a-╚Öi relua studiile la facultate expr. (intl.) a ├«ncepe o nou─â perioad─â de deten╚Ťie.

Reluat dex online | sinonim

Reluat definitie

Intrare: relua
relua verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -lu-a
Intrare: reluat
reluat