reluare definitie

2 intrări

28 definiții pentru reluare

RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).
RELUÁRE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. – V. relua.
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Re1 + lua (după fr. reprendre).
RELUÁRE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. – V. relua.
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou; a lua îndărăt; a lua înapoi. De la ieșirea din spital, au trecut cîteva luni și locul în uzină nu și l-a mai reluat. SAHIA, N. 35. Reia-mi al nemuririi nimb Și focul din privire! EMINESCU, O. I 177. 2. A începe din nou, a continua, a urma (după o întrerupere). Trebuie să reluăm cercetările liniștit. Irina avea dreptate. BARANGA, I. 182. Peste o jumătate de oră reluăm marșul. CAMIL PETRESCU, U. N. 348. Își reluă calea, fluierînd și pășind mai apăsat. REBREANU, I. 41.
RELUÁRE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. ♦ Reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme.
reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)
reluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reluắrii; pl. reluắri
reluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 1 pl. reluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. reiá; ger. reluând (sil. -lu-ând)
reluáre s. f. luare
RELUÁ vb. 1. v. recuceri. 2. a reîncepe, (prin Olt.) a prencepe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 3. v. reîncepe. 4. v. continua.
RELUÁRE s. 1. recucerire, reocupare. (~ orașului pierdut.) 2. reîncepere. (~ lucrului.) 3. v. reîncepere. 4. v. continuare.
A relua ≠ a abandona
RELUÁ vb. I. tr. A lua din nou; a lua înapoi. ♦ A reîncepe; a continua. [Pron. -lu-a, p.i. reiáu, 2 -iei, 3 -ia, conj. reia. / după fr. reprendre].
RELUÁRE s.f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. ♦ Reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme. [< relua].
RELUÁ vb. tr. 1. a lua din nou (în mână). ◊ a lua înapoi. ◊ a reocupa (un loc în spațiu). 2. a reîncepe; a continua. (< re1- + lua)
RELUÁRE s. f. acțiunea de a relua. ◊ reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme. (< relua)
A RELUÁ reiáu tranz. 1) A lua din nou. 2) (activități întrerupte) A continua după o întrerupere. ~ lucrul. [Sil. -lu-a] /re- + a lua
RELUÁRE ~ări f. v. A RELUA. ◊ A prezenta în ~ a retransmite emisiuni radiofonice sau televizate /v. a relua
reluà v. 1. a lua din nou, a lua înnapoi; 2. a continua ceva întrerupt: a relua convorbirea.
reluare f. 1. acțiunea de a relua; 2. reprezentare nouă a unei piese ce nu se mai juca.
*reĭáŭ, reluát, a reluá v. tr. (re și ĭau, după fr. reprendre). Ĭaŭ ĭar, ĭaŭ înapoĭ: a relua o provincie perdută. Continuĭ ceva întrerupt: a relua o chestiune, o convorbire. – În est reĭeŭ.
*reĭéŭ, V. reĭaŭ.
reluáre f. Acțiunea de a relua. V. reĭaŭ.
RELUA vb. 1. a recîștiga, a recuceri, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul pierdut.) 2. a reîncepe, (prin Olt.) a prencepe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 3. a (se) redeschide, a reîncepe. (S-au ~ cursurile.) 4. a continua, a urma. (Și-a ~ drumul.)
RELUARE s. 1. recucerire, reocupare. (~ orașului pierdut.) 2. reîncepere. (~ lucrului.) 3. redeschidere, reîncepere. (~ cursurilor.) 4. continuare. (~ drumului, a doua zi.)
RELUÁRE s. f. (< reluá < re + lua, după fr. reprendre): exprimare din nou a subiectului sau a subiectivei (prin formele de nominativ ale pronumelui personal de persoana a III-a), a complementelor directe și indirecte (prin formele neaccentuate de persoana a III-a ale pronumelui personal sau ale pronumelui reflexiv) și a subordonatelor completive directe și indirecte (prin formele neaccentuate de persoana a III-a ale pronumelui personal), ca în exemplele „Virtutea pentru dânșii ea nu există” (M. Eminescu), „Cine știe secretul spune el mai târziu”, „Pe colegi i-a primit bine”, „Pe sine nu se înțelege”, „Lui Matei i-a trimis o carte”, „Sieși își reproșa acest lucru”, „Pe cine vezi acolo să-l oprești”, „Cui întârzie atrage-i atenția”.
a-și relua studiile la facultate expr. (intl.) a începe o nouă perioadă de detenție.

reluare dex

Intrare: relua
relua verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -lu-a
Intrare: reluare
reluare substantiv feminin